Not seeing a Scroll to Top Button? Go to our FAQ page for more info. Responsabilitate fiscal-bugetară în dezbaterea Codului Fiscal - Cosmin Marinescu | Cosmin Marinescu

Responsabilitate fiscal-bugetară în dezbaterea Codului Fiscal

Share

Este de la sine înțeles faptul că România are nevoie de relaxare fiscală, însă este foarte importantă etapizarea adecvată, pentru a nu vulnerabiliza cadrul fiscal-bugetar. ​Măsura de reducere a TVA este, bineînțeles, una dezirabilă. Problema este punerea ei laolaltă cu celelalte, în același timp. Paradoxal, această abordare de tip all-inclusive își anihilează propriile șanse de reușită. ​ Pentru ca relaxarea fiscală să fie una sustenabilă, sănătoasă pentru economie, avem nevoie, în prealabil, și de regândirea construcției bugetare, de așezarea politicii bugetare pe priorități clare. În absența unei asemenea exercițiu, bugetul va risipi în continuare banul public, iar cadrul fiscal-bugetar va suferi din lipsă de coerență.

Declarație de presă privind reexaminarea Codului Fiscal

Buna ziua!

Voi face câteva precizări referitoare la decizia Președintelui României de a solicita reexaminarea legii privind Codul Fiscal, în baza principiilor de responsabilitate, prudență și sustenabilitate în politicile fiscal-bugetare.

Mă voi referi la o serie de argumente care fundamentează această decizie, bazată pe o atitudine de responsabilitate în raport cu politica economică a României.

Primul și poate cel mai important argument provine din însuși textul Codului Fiscal, anume ultimul articol al acestuia, articolul 498, care nu știu în ce măsură a fost citit cu atenție (citez): „Guvernul va asigura respectarea prevederilor referitoare la soldul structural anual al administraţiei publice prevăzute la art. 3 alin. (1) din Tratatul privind stabilitatea, coordonarea şi guvernanţa în cadrul Uniunii Economice şi Monetare”, tratat adoptat de către România în 2012.

În acest context legal și instituțional, atât Comisia Europeană cât și Fondul Monetar Internațional avertizează că România nu va respecta obiectivul bugetar pe termen mediu, așa-numitul MTO – ținta de deficit structural de 1% din PIB.

Așadar, aplicarea Codului fiscal ar încălca, paradoxal, tocmai prevederile Codului fiscal.

Trebuie precizat, de asemenea, că nu există acordul CE și al FMI privind Codul Fiscal, așa cum eronat s-a strecurat această idee în spațiul public. De altfel, Codul vine în contradicție chiar cu documentele oficiale de politică economică, anume Strategia Fiscal-Bugetară și Programul de Convergență. Potrivit acestora, Guvernul şi-a asumat (citez): „continuarea consolidării fiscale şi a traiectoriei de ajustare şi de menţinere în obiectivul bugetar pe termen mediu”.

Totodată, de la nivel guvernamental, este confirmată necesitatea unor măsuri compensatorii, care să acopere abaterea de la ținta de deficit. Deocamdată însă, nu au fost prezentate aceste măsuri, adică un plan privind reducerea cheltuielilor bugetare. Așadar, încă nu știm clar cum ar putea arăta bugetul pentru 2016.

Ar fi trebuit ca măsurile compensatorii să fi fost prezentate încă de la început, pentru a cunoaște și cealaltă fațetă a relaxării fiscale

În baza datelor transmise de Ministerul Finanţelor Publice și potrivit calculelor realizate în cadrul Administrației Prezidențiale, implementarea Codului fiscal va genera implicaţii semnificative pentru bugetul anului 2016, astfel:

La nivelul Bugetului General Consolidat, prin luarea în considerare a măsurilor din Codul Fiscal, deficitul brut estimat pentru 2016 este de circa 2,9% din PIB (21,39 miliarde lei).

Nu am rămas la ipotezele strict contabile, ci am recurs la abordări economice, în dinamică. Astfel, am luat în considerare și efectele bugetare pozitive ale relaxării fiscale, adică efectele de runda a doua, care au fost estimate de către Ministerul Finanțelor – mai mult sau mai puțin optimist, asta încă nu știm – la circa 0,6% din PIB, adică circa 4,5 mld. lei.

În continuare, am luat în considerare și creșterile certe, recente, ale unor cheltuieli deja aprobate prin acte normative, care vor induce asupra bugetului pentru 2016 o cheltuială suplimentară de circa 0,2% din PIB.

Astfel, dacă tragem linie, ajungem la un deficit bugetar final de circa 2,5% din PIB, fapt ce arată o abatere semnificativă de la angajamentele bugetare asumate (1,2% pentru 2016), ceea ce indică o anumită imprudență fiscală.

Dacă politica bugetară, politica cheltuielilor publice, va fi și ea imprudentă, atunci ar putea apărea riscul procedurii de deficit excesiv, din care am ieșit acum 2 ani.

În acest context, așa cum semnalează și Consiliul Fiscal, situația macroeconomică a României ar putea fi expusă anumitor riscuri și vulnerabilități, cum ar fi:

Absența unei corelări elementare între prioritățile și politicile fiscale, pe de o parte, și prioritățile și politicile bugetare, pe de altă parte.

De exemplu, politica fiscală duce impozitele în jos, în timp ce politica bugetară ar duce cheltuielile în sus, dacă invocăm, de exemplu, creșterile de cheltuieli bugetare deja anunțate.

Revenirea la o politică fiscal-bugetară prociclică într-un moment cât se poate de nepotrivit, prin promovarea unui model economic axat pe creșterea consumului în dauna investițiilor. În această privință, a investițiilor, execuția bugetară pe primul semestru oferă date elocvente.

– Nu în ultimul rând, performanțele recente în colectarea veniturilor trebuie consolidate și ele, trebuie confirmate în timp, pentru a putea susține un asemenea pachet de relaxare fiscală.

În cele din urmă, aș dori să formulez și câteva considerații generale.

Este de la sine înțeles faptul că România are nevoie de relaxare fiscală, însă este foarte importantă maniera în care se realizează aceasta, este foarte importantă etapizarea adecvată a reducerii impozitelor, care să nu aducă nicio vulnerabilitate cadrului fiscal-bugetar.

România beneficiază, în prezent, de un tablou macroeconomic bun, la care se adaugă o creştere economică robustă. S-a reușit, totodată, corectarea dezechilibrelor cauzate de o politică fiscal-bugetară puternic prociclică, așa cum a fost aceasta în anii premergători crizei economice. Tocmai din acest motiv, este necesar ca România să evolueze, în anii următori, pe culoarul unor politici responsabile, ceea ce necesită prudență în privința politicilor fiscal-bugetare, pentru a consolida echilibrele macroeconomice, dar și potențialul de creștere economică pe termen lung.

Măsura de reducere a TVA este, bineînțeles, una dezirabilă. Problema este tocmai punerea ei laolaltă cu toate celelalte măsuri, în același moment. Uneori, această abordare de tip all-inclusive își anihilează, paradoxal, propriile șanse de reușită.

Pe de altă parte, trebuie subliniat faptul că introducerea cotei reduse de TVA pentru alimente este o măsură bună, cu efecte benefice, inclusiv în privința reducerii evaziunii fiscale. Oricum, chiar și în legătură cu această măsură, mai trebuie așteptat pentru a evalua, în mod cuprinzător, efectele economice și implicațiile bugetare.

În opinia noastră, s-au făcut anumite greșeli de politică fiscală. De aceea, prin Codul Fiscal s-a avut în vedere și remedierea unor erori fiscale recente, adică eliminarea unor taxe introduse cu doar un an în urmă, cum ar fi taxa pe construcții speciale („taxa pe stâlp”) și acciza suplimentară de 7 eurocenți pentru combustibili

După cum a demonstrat execuția bugetară a anului 2014, introducerea celor două taxe s-a dovedit nenecesară, de vreme ce deficitul bugetar efectiv realizat a fost de doar 1,5% din PIB în termeni ESA, mult sub deficitul bugetat.

În aceste condiții, anul 2014 a consemnat, în premieră, atingerea MTO, însă în mod neintenționat și neașteptat, de vreme ce România nu avea un angajament bugetar în acest sens, aferent anului 2014.

Asemenea erori de politică fiscală se rostogolesc, prin consecințele lor, în prezent. Introducerea, în trecut, a unor taxe nenecesare a îngreunat, în prezent, reducerea cu adevărat necesară a altor taxe, cum ar fi reducerea TVA, care trebuie să fie un important obiectiv fiscal pentru România.

Pentru ca relaxarea fiscală să fie una sustenabilă, sănătoasă pentru economie, avem nevoie, în prealabil, și de regândirea construcției bugetare, de așezarea politicii bugetare pe priorități clare. În absența unei asemenea exercițiu, bugetul va risipi în continuare banul public, iar cadrul fiscal-bugetar va suferi din lipsă de coerență.

De aceea lucrurile trebuie abordate cu prudență și responsabilitate pentru starea finanțelor publice pe termen lung. Vă mulțumesc!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *