Not seeing a Scroll to Top Button? Go to our FAQ page for more info. Simplificare fiscală absolută prin desfiinţarea impozitului pe profit - Cosmin Marinescu | Cosmin Marinescu

Simplificare fiscală absolută prin desfiinţarea impozitului pe profit

Share

Vreme de mai bine de douăzeci de ani, sistemul fiscal s-a perpetuat birocratic şi administrativ, având ca funcţie definitorie deservirea bugetului statului. Oricum, acolo unde şi atunci când s-a făcut, simplificarea fiscală a fost doar una marginală. Doar arareori au fost avansate soluţii mai îndrăzneţe, menite să scuture un sistem fiscal anchilozat, perpetuat birocratic şi care a atras, de fapt, contra-performanţa economică. O adevărată simplificare fiscală trebuie să fie una sistemică, nu una care doar să ciupească, pe ici, pe colo, prin punctele neesenţiale. Este nevoie, în acest sens, de regândirea profundă a filozofiei fiscale şi financiare, în general.

Economia noastră are nevoie de regândirea profundă a filozofiei fiscale şi financiare, consideră Cosmin Marinescu, conferenţiar universitar doctor la Facultatea de Economie – ASE Bucureşti şi consilier pe probleme de analiză şi politici economice al ministrului Finanţelor Publice, Daniel Chiţoiu. În opinia domniei sale, soluţiile durabile trebuie căutate în sfera unei simplificări fiscale radicale. O soluţie inovativă ar putea fi renunţarea la impozitarea profitului şi trecerea, de exemplu, la o impozitare elementară de 1%, sau chiar regresivă, asupra cifrei de afaceri.

Cosmin Marinescu arată că o asemenea simplificare fiscală ar fi stimulativă pentru mediul de afaceri, deoa-rece firmele nu vor mai fi atât de împovărate din punct de vedere administrativ şi birocratic. Astfel, vor fi eliberate resurse în sfera direct productivă, cu efect pozitiv asupra investiţiilor, producţiei şi nivelului de trai.

Reporter: Este avantajoasă renunţarea la cota unică de impozitare şi introducerea unui impozit progresiv?

Cosmin Marinescu: Cota unică de impozitare a fost zugrăvită, pe alocuri poate excesiv, drept panaceu al mai tuturor problemelor economice şi fiscale. În realitate, lucrurile trebuie privite nuanţat, însă în nuanţele ştiinţifice ale unui mod economic de gândire.

În primăvara lui 2004 – anul de graţie al cotei unice de impozitare în ţara noastră – am publicat în presa economică un articol tocmai despre aceste nuanţe, “Problema cotei unice de impozitare sau despre jumulirea gâştei”. Regimul fiscal al cotei unice a fost încadrat, cel puţin jurnalistic, în sfera politicilor fiscale liberale. Problema este aceea că, în sine, cota unică nu poate fi socotită nicicum, nici liberală, nici anti-liberală. De exemplu, cât de liberală ar putea fi o politică fiscală a unei cote unice de… 56%, să zicem?!

De fapt, “revoluţia” cotei unice din Centrul şi Estul Europei a fost asociată politicilor de dreapta pentru că, pe un fond comun de liberalizare şi concurenţă fiscală, adoptarea cotei unice a însemnat – în aproape toate cazurile – reducerea poverii fiscale.

Aşadar, adevărata opţiune de politică fiscală nu vizează modalitatea de impozitare, progresivă sau proporţională, ci acel aranjament fiscal care stimulează cel mai mult acumularea de capital, investiţiile, crearea de locuri de muncă şi, într-un final, prosperitatea economică. Iar în această speţă, impozitele reduse sunt vehicul fiscal pentru dezvoltarea economică.

De aceea, în condiţiile în care cota unică de 16% asupra veniturilor salariale va fi înlocuită cu impozitarea progresivă în trepte de 8, 12 şi 16%, aceasta înseamnă, logic şi matematic, reducerea impozitării. De aceea, înainte de a ne preocupa asupra regimului fiscal, progresiv sau prin cotă unică, ceea ce contează este povara fiscală generală pentru că investiţiile – autohtone şi străine, antreprenoriatul şi prosperitatea sunt corolare fireşti ale unei impozitări prietenoase asupra mediului de afaceri.

Reporter: Suportă bugetul revenirea TVA la cota de 19%?

Cosmin Marinescu: În principiu, bugetul suportă orice. Căci, aşa cum suportă creşterea impozitării, tot aşa va trebui să poată să suporte şi reducerea ei. Tot ceea ce trebuie înţeles este că, în condiţiile unei taxări mai reduse, cheltuielile publice vor trebui şi ele să fie mai reduse. Însă realităţile bugetare contemporane ne arată că este mult mai tentantă creşterea cheltuielilor publice decât reducerea lor.

În perspectivă, o revenire a TVA la 19% nu va însemna, însă, scăderea proporţională a preţurilor, aşa cum, probabil, mulţi oameni se aşteaptă, după cum majorarea TVA la 24% nu a determinat creşterea proporţională a preţurilor. Una din lecţiile economice esenţiale ne spune că preţurile nu se formează de la şi pe baza costurilor, ci în logica elementară a relaţiei cerere – ofertă.

Însă, prin reducerea taxării, va avea loc sporirea capitalizării afacerilor şi, totodată, în condiţiile revenirii TVA la 19%, întreprinzătorii îşi vor asuma într-o mai mică măsură riscurile evaziunii fiscale. Acestea au fost, de altfel, şi ţintele principale ale propunerii de revenire a TVA la 19%.

Reporter: Va fi simplificat sistemul fiscal?

Cosmin Marinescu: Vreme de mai bine de douăzeci de ani, sistemul fiscal s-a perpetuat birocratic şi administrativ, având ca funcţie definitorie deservirea bugetului statului. Iar economia, de piaţă sau orientată fie şi numai declarativ către piaţă, era organizată de şi în jurul bugetului statului. De unde şi povara cu care statul a presat în contrasens cu dezvoltarea economică.

La nivel declarativ, simplificarea fiscalităţii a constituit, de ani mulţi, laitmotiv pe agenda de politici publice. Fireşte, s-au făcut diverse încercări în această privinţă, cum ar fi reducerea numărului de taxe şi tarife cu caracter nefiscal, de la aproape 500 la 245, din considerente de costuri de administrare. Totuşi, trebuie să ne fie limpede că, prin definiţie, statul nu operează pe bază de calcul economic.

Oricum, acolo unde şi atunci când s-a făcut, simplificarea fiscală a fost doar una marginală. Doar arareori au fost avansate soluţii mai îndrăzneţe, menite să scuture un sistem fiscal anchilozat, perpetuat birocratic şi care a atras, de fapt, contra-performanţa economică.

O adevărată simplificare fiscală trebuie să fie una sistemică, nu una care doar să ciupească, pe ici, pe colo, prin punctele neesenţiale. Este nevoie, în acest sens, de regândirea profundă a filozofiei fiscale şi financiare, în general. Preocuparea nu trebuie să fie neapărat aceea de a rezolva problemele (conjuncturale) ale bugetului, ci de a rezolva problemele structurale, profunde, a ceea ce vedem că în-seamnă economie de piaţă în România.

Reporter: Cum ar trebui gândită o asemenea simplificare fiscală?

Cosmin Marinescu: În primul rând abandonarea oricărui discreţionarism şi trecerea la reguli, pentru predictibilitate în mediul de afaceri. Iar regulile trebuie să fie simple.

Haideţi să ne referim, de exemplu, la impozitarea afacerilor. În prezent, impozitarea profitului este acompaniată de diverse scheme de deductibilităţi, cum ar fi deducerea cu amortizarea automobilelor, cu diurne, deplasări, premii, sponsorizări, publicitate etc. Calculele care se fac nu sunt dintre cele mai simple, iar adeseori sunt însoţite de diverse interpretări juridice.

Fireşte, interesul legitim al oamenilor de afaceri este de a plăti un impozit cât mai mic, iar interesul statului este de a încasa cât mai mulţi bani din impozitarea profiturilor. În acest sens, pe de o parte, oamenii de afaceri suportă o serie de costuri de conformare fiscală, angajează contabili, experţi, servicii profesionale de consultanţă. Pe de altă parte, statul caută să colecteze cât mai mulţi bani, prin diverse sisteme de control şi inspecţie fiscală, care şi ele înseamnă costuri, să le spunem costuri de administrare.

Toate aceste costuri pot înseamna, în fapt, un volum imens de resurse care nu îşi aduc aportul în sfera direct productivă. Cu cât sistemul fiscal şi cel administrativ, în general, vor fi mai stufoase şi mai costisitoare, sectorul productiv, investiţiile şi prosperitatea economică vor avea de suferit. Simplificarea oricărui sistem administrativ trebuie să comporte valenţe eco-nomice, să elibereze resurse pentru sfera direct productivă.

Reporter: Care ar putea fi soluţiile?

Cosmin Marinescu: Ne putem gândi, de exemplu, la desfiinţarea impozitului pe profit şi simplificarea radicală a impozitării afacerilor. S-ar putea trece, de pildă, la o altă formă de impozitare, infinit mai simplă de aplicat şi administrat şi neapărat prietenoasă pentru mediul de afaceri. De exemplu, un impozit elementar de 1-2% asupra cifrei de afaceri sau chiar în regim regresiv! E simplu, la fiecare 100 de lei pe care firmele le încasează, 1 leu intră în buzunarele statului. Uşor de conceput, de calculat şi de administrat. Şi care ar simplifica poate peste un sfert din Codul Fiscal actual.

Astfel, oamenii de afaceri nu mai trebuie să “arbitreze” cheltuielile deductibile, să filtreze contabil sistemele de amortizare a mijloacelor fixe, să calculeze dacă avocaţii fiscali sunt sau nu mai ieftini decât impozitele datorate statului. La fel şi în cazul costurilor de administrare fiscală.

Avantajul esenţial ar consta în despovărarea afacerilor de diverse sarcini administrative şi birocratice. Iar resursele astfel eliberate vor extinde sfera productivă, cu efect pozitiv direct asupra investiţiilor, producţiei şi nivelului de trai.

De asemenea, eliminarea impozitului pe profit ar putea contribui, deopotrivă, la o schimbare fundamentală de atitudine economică în mediul de afaceri. Comportamentul economic va fi stimulat, odată ce întreprinzătorii vor realiza însemnătatea raţionalizării costurilor. Totodată, va fi încurajată dezvoltarea, prin interesul de a creşte valoarea adăugată într-un ritm superior celui în care creşte cifra de afaceri.

Este adevărat, vor spune unii, ce ne facem cu activităţile neprofitabile? În primul rând, dacă ne raportăm la principiile economiei de piaţă, afacerile neprofitabile nu au ce să caute pe piaţă. Uneori, însă, întreprinzătorii eşuează tocmai pentru că afacerilor lor sunt împovărate cu reglementări, birocraţie şi costuri administrative. De aceea, o atare simplificare fiscală de fond ar scoate la suprafaţă tocmai iniţiativele şi activităţile antre-prenoriale autentice.

Iar analizele de date preliminare spun că o asemenea impozitare elementară cu 1% a cifrei de afaceri ar trebui să fie dezirabilă pentru majoritatea oamenilor de afaceri, iar impactul bugetar ar fi şi el unul favorabil.

În ultimă instanţă, dincolo de problema stimulentelor, ar putea fi vorba şi de o reinventare îndelung aşteptată, pe baze simple şi transparente, a relaţiei în prezent contorsionate dintre stat şi clasa antreprenorială.

Reporter: Vă mulţumesc!

Interviul de față a fost publicat inițial în 22 ianuarie 2013 în Bursa, fiind preluat totodată de Ziare.com.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: