Tema 4 – Organizații economice și guvernanță corporatistă

Rezolvă aplicațiile de mai jos și postează rezolvările, cu explicațiile aferente, în rubrica de comentarii, indicând numele și prenumele, seria și grupa. Răspunsurile vor fi luate în considerare pentru punctajul de seminar.

Termen: vineri, 5 mai, ora 21, după care comentariile nu vor mai fi acceptate.

1...Definiți guvernanța corporatistă și arătați în ce constă problema principal-agent în sfera economică. Care dintre următoarele este o relație principal-agent: acționar-manager, pacient-medic, patron-salariat, soț-soție, alegători-primar, manager-secretară, antrenor-fotbalist.

2. De ce uneori, în afacerile pe care le conduc, managerii devin nesăbuiţi chiar și atunci când sunt răsplătiţi cu o parte din profituri? Daţi câteva exemple de oportunism managerial.

3. Un monopolist care acționează pe piața liberă poate deveni periculos pentru societate atunci când: a) nu urmăreşte profitul monetar; b) vrea să-şi extindă monopolul cât mai mult; c) îşi maximizează profitul. Alegeţi şi argumentaţi varianta pe care o consideraţi corectă.

Analizează următoarele studii de caz și formulează concluziile desprinse: 

4. Revista The Economist arată că, în economiile socialiste, cum erau cele din centrul și estul Europei înainte de 1990, criteriul rentabilității lipsea cu desăvârșire. De exemplu, rafinăriile din România au exportat produse din petrol rafinat la un preț cu 25$ pe tonă mai mic decât prețul plătit pentru importul țițeiului utilizat în această producție. În cazul Germaniei de Est, se constată că prețurile la care se vând autoturismele Trabant sunt mai mici decât suma prețurilor materiilor prime. Vânzările de metal, plastic etc. la prețurile internaționale ar fi adus încasări mai mari decât producția de Trabant-uri. În acest caz, producția a redus valoarea materiilor prime utilizate.

5. Destrămarea socialismului din Europa Centrală şi de Est a lăsat în urmă o economie în care ponderea întreprinderilor mici şi mijlocii era mult mai scăzută în comparaţie cu ţările occidentale. Unii economişti, cum ar fi Leszek Balcerowicz, consideră că angajarea statului în proiecte grandioase „decurge dintr-o lene uriaşă: slujbaşilor statului le este mult mai uşor să proiecteze una sau două uzine mari şi apoi să le supravegheze, decât să planifice şi să coordoneze activitatea a o sută de întreprinderi mici”. Totuşi, ce s-ar întâmpla dacă planificatorii socialişti ar fi unii dintre cei mai harnici şi talentaţi birocraţi?