Autor(i): Cosmin Marinescu (coord.),Gabriel Staicu, Marius-Cristian Pană,Octavian-Dragomir Jora, Cosmin Mosora

Editura: ASE
Anul apariţiei: 2011
Numar de pagini: 316

Din vremuri imemoriale, libertatea pare a fi valoarea cea mai de preţ pentru oameni. Filozofia socială a Occidentului este, în esenţă, o filozofie a libertăţii, pe care s-a construit de altfel întreaga prosperitate şi civilizaţie umană. Însă, de-a lungul timpului, nu puţine sunt doctrinele care au răstălmăcit adevărata semnificaţie şi virtute a libertăţii. Aproape toate doctrinele care au stat la baza regimurilor totalitare au pretins că oferă indivizilor libertate. Socialismul, de exemplu, promitea „clasei muncitoare” eliberarea de sub exploatarea capitalistă; în realitate, de facto şi de jure, politica socialistă de „planificare pentru libertate” nu putea reprezenta decât „planificare pentru sclavagism”, adică tocmai eliberarea individului de demnitatea umană şi aruncarea lui îndărătul civilizaţiei, ceea ce s-a şi întâmplat. Probabil că libertatea omului în societate este cel mai explorat domeniu al filozofiei politice şi ştiinţelor sociale din toate timpurile şi cel în care s-au afirmat unele dintre cele mai strălucite minţi ale omenirii. Simpla lor trecere în revistă indică un exerciţiu impresionant, însă nu neapărat necesar. Ceea ce contează cu adevărat ţine de înţelegerea faptului că eforturile filozofilor şi ale oamenilor de ştiinţă au vizat necesitatea unei teorii a libertăţii, cu scopul de a defini criteriul fundamental de evaluare a societăţii, de transformare a acesteia într-o societate mai dreaptă, mai bună.