Politica fiscală în materie de accizare a carburanților a deschis recent unele dezbateri în privința impactului acestor accize asupra prețurilor. Probabil că cel mai intens barometru este dat tocmai de socotelile cotidiene ale șoferilor care își alimentează automobilele cu benzină sau motorină. Însă barometrul obiectiv în privința prețurilor vine din sfera statisticii.

Aceasta nu înseamnă că statistica ar fi, cumva, cel mai adecvat mijloc pentru a înțelege dacă lucrurile se întâmplă bine sau mai puțin bine. Însă, pentru a spune dacă prețurile cresc sau scad, este util să privim datele statistice.

Acciza suplimentară asupra carburanților, căci despre ea este vorba, a trebuit mai întâi să fie eliminată (ianuarie 2017), pentru ca mai recent să fie reintrodusă (septembrie 2017). Nu doresc să dezvolt aici motivele acestui stop-and-go fiscal, un ilustru exemplu de impredictibilitate. Doresc doar să evidențiez impactul accizei asupra prețurilor, în contextul dezbaterilor recente.

Pe de o parte, se consideră că eliminarea accizei nu s-a regasit în scăderea prețurilor carburanților în ianuarie 2017. Pe de altă parte, că reintroducerea accizei nu a ridicat deloc prețurile în septembrie 2017, cu alte cuvinte impozitarea ar fi fost perfect neutră.

Statistica ne arată, însă, altceva. Și anume faptul că în ianuarie 2017 prețurile carburanților au scăzut, iar în septembrie au crescut (și probabil vor continua să mai crească, prin cea de-a doua rundă de accizare de 16 bani/litru, de la 1 octombrie).

1. Eliminarea accizei suplimentare – ianuarie 2017

Sursa: Weekly Oil Bulletin, European Commission

Astfel, în ianuarie 2017, scăderea prețurilor este elocventă, în pas cu acciza.

2. Reintroducerea accizei suplimentare – septembrie 2017

Ca atare, odată cu introducerea accizei suplimentare, se poate remarca un salt al prețurilor în cea de-a doua jumătate a lunii septembrie. Totodată, ciclul de ajustare a prețurilor este încă în curs, pe măsura ce se diminuează stocurile neaccizate suplimentar, precum și prin efectele pe care le va avea cea de-a doua rundă de accizare.

Se înțelege de la sine faptul că dinamica prețurilor nu este una direct proporțională cu amploarea modificării accizelor. De fapt, accizele sunt absorbite de piață, prin repartizarea poverii acestora între producători și consumatori. Distribuția poverii fiscale este însă diferită, în funcție de elasticitatea cererii produsului respectiv, de gradul de concurență existent pe piață, cotația prețului petrolului, proporția taxelor în prețul final al produselor etc. În cazul carburanților, de exemplu, taxarea ocupă peste 50% din prețul final, ceea ce mărește senzitivitatea prețurilor în raport de creșterea taxelor.

Însă nu mi-am propus să explic aici de ce prețurile au evoluat așa cum au evoluat, nici să evidențiez specificul pieței carburanților din România. Important este să înțelegem că taxarea nu este neutrală în raport cu bunăstarea consumatorilor, astfel încât consumatorii să nu beneficieze de reducerea taxelor și să nu suporte, parțial, creșterea acestora.