Atunci când politicile fiscal-bugetare sunt pe contrasensul realității economice, primele efecte se văd în construcția bugetului național, prin supraevaluarea veniturilor și subestimarea cheltuielilor, care să ofere imaginea aparentă a sustenabilității fiscale. Însă legile economice nu suportă derogare, indiferent de numărul textelor legislative care au primit derogare de la Legea

responsabilității fiscal-bugetare. Mai devreme sau mai târziu, politicile prociclice din ultimii ani, bazate pe deficite bugetare și dezechilibre externe, își vor arăta “nota de plată”, prin creșterea costurilor de împrumut și a datoriei publice.

Vineri, 8 martie a.c., am susținut o declarație de presă, la Palatul Cotroceni, în care am prezentat câteva aspecte referitoare la proiectul de buget pentru 2019:

“În contextul deciziei Curții Constituționale, care a declarat neconstituțională legea plafoanelor bugetare, solicitarea Președintelui României de reexaminare de către Parlament a proiectului de buget exprimă preocuparea ca România să beneficieze de un buget credibil, solid, sustenabil în planul finanțelor publice, un buget care să rezolve nu doar unele probleme curente, ci să asigure României pentru următorii ani – predictibilitate și stabilitate economică.

Din acest punct de vedere, în legătură cu analiza realizată asupra proiectului de buget, doresc să mă refer atât la aspecte de fond, structurale, care țin de construcția în sine a bugetului, cât și la unele elemente specifice privind veniturile și cheltuielile bugetare.

În privința construcției bugetare și a scenariului macroeconomic

Prognozele macroeconomice aflate la baza proiectului de buget pentru 2019 sunt excesiv de optimiste, de unde rezultă o serie de riscuri în planul stabilității finanțelor publice. Prognozele anului 2019 sunt mult mai îndepărtate de un scenariu realist chiar decât cele aferente anului 2018.

Merită să ne reamintim puțin cum au stat lucrurile în 2018, când Comisia Națională pentru Prognoză a venit, succesiv, cu diverse scenarii în privința creșterii economice: inițial 5,5%, apoi creștere la 6,1%, apoi reducere tot la 5,5%, apoi iar reducere, la 4,5%, pentru a vedea, în final, că Institutul Național de Statistică publică o creștere economică pentru 2018 de doar 4%.

Aceste evoluții din 2018 au confirmat că prognozele organismelor internaționale au fost mult mai aproape de realitate, în comparație cu prognozele eșuate ale Guvernului.

Pentru 2019, scenariul de creștere economică de 5,5% pare orice altceva, nu și prognoză macroeconomică responsabilă, în contextul în care importante economii partenere ale României resimt deja o încetinire economică.

În acest context, Guvernul avea obligația legală să argumenteze, în Raportul care însoțește bugetul, diferențele semnificative față de scenariul macrobugetar al Comisiei Europene, a cărei prognoză pentru 2019 este, în prezent, de doar 3,8%.

Însă, insist asupra faptului că prognozele de creștere economică vehiculate în prezent sunt anterioare adoptării OUG 114/2018, ale cărei măsuri intempestive și hazardate afectează sustenabilitatea unor sectoare esențiale pentru România.

Evaluările recente din partea unor agenții ne arată că pot urma prognoze și mai scăzute, cu perspective negative, de încetinire a dinamicii economice.

Care sunt implicațiile? Un scenariu macrobugetar nerealist, așa cum ne prezintă Guvernul, înseamnă venituri pe hârtie, adică anumite venituri care nu vor fi încasate în realitate. De unde rezultă că surse importante de cheltuieli sunt incerte, lipsite de fundament.

Este elocvent exemplul execuției bugetare a anului trecut, când veniturile fiscale – repet, veniturile fiscale, tocmai cele care arată eficiența activității ANAF – au fost cu aproape 3 miliarde lei sub nivelul programat inițial prin legea bugetului.

În 2018, încadrarea în ținta de deficit nu a fost deloc semnul unei execuții bugetare eficiente. Rezultatul a fost obținut prin soluții ad-hoc, care nu țin la nesfârșit: a se vedea aici proiectele retrospective, de 3,8 miliarde lei, trecute pe fonduri europene și înregistrate ca venituri în luna decembrie, dar și aportul excesiv al dividendelor din partea companiilor de stat (2 miliarde lei dividende excepționale, neplanificate, încasate doar în decembrie 2018). Este evident că această evoluție fragilizează, în perspectivă, situația unor companii esențiale pentru economia României.

În privința veniturilor bugetare

Analizele proiectului de buget pentru 2019 ne arată că veniturile sunt supraevaluate cu circa 10 miliarde lei, adică 1% din PIB, ceea ce reprezintă foarte mult în raport cu deficitul bugetar estimat.

Este lipsită de credibilitate obligația asumată discreționar de Guvern privind colectarea suplimentară de către ANAF a 7,5 miliarde lei, fără să fi fost prezentat un plan concret de măsuri privind creșterea eficienței în colectarea veniturilor.

Așadar, conform documentelor Guvernului, venituri fiscale de 7,5 miliarde lei sunt bazate exclusiv pe promisiuni. În timp ce creșterea cheltuielilor bugetare este certă, pentru salarii, pentru pensii, aceste venituri se bazează pe promisiuni.

Veniturile din TVA, de exemplu, sunt proiectate în bugetul pentru 2019 cu o creștere de circa 17% față de anul trecut, atunci când creșterea a fost de doar 11%, procent obținut oricum în mod speculativ, adică prin amânarea unor rambursări de TVA aferente ultimelor luni ale anului 2018 (care însă ne pot costa la deficitul ESA). Iar în 2018, încasările din TVA au fost sub programul asumat inițial prin legea bugetului.

Merită astfel invocată opinia Consiliului Fiscal, care arată că veniturile din TVA în 2019 sunt supraevaluate cu circa 5 miliarde lei. De asemenea, veniturile din accize sunt și acestea supraevaluate, prin asumarea discreționară a unor încasări suplimentare de circa 1 miliard lei, în ciuda faptului că, în 2018, încasările din accize au fost și ele sub programul inițial.

În ceea ce privește cheltuielile bugetare

Analiza proiectului de buget arată subestimarea unor capitole de cheltuieli, sau chiar ajustări negative deliberate, așa cum s-ar putea vedea că stau lucrurile în cazul pensiilor.

De exemplu, în proiectul de buget pus în dezbatere publică pe 31 ianuarie, cheltuielile cu pensiile din Bugetul asigurărilor sociale de stat erau prevăzute la 69,3 miliarde lei.

După doar o săptămână, în bugetul adoptat de Guvern în 8 februarie, cheltuielile cu pensiile au devenit 68,1 miliarde lei, deci cu 1,2 miliarde lei mai puțin. Aceste prevederi au fost apoi votate în Parlament, pe 15 februarie.

Este deosebit de importantă clarificarea acestui subiect, care poate arăta că banii din buget nu asigură necesarul pentru plata tuturor pensiilor. Calculele ne arată cheltuieli cu pensiile subestimate cu circa 1,4 miliarde lei.

De exemplu, oricine dorește poate aproxima cheltuielile necesare pentru pensii în 2019, pornind de la cheltuiala lunară cu pensiile de la finele anului trecut (5,51 miliarde lei). Luăm în considerare apoi majorarea punctului de pensie cu 15%, începând cu 1 septembrie 2019, așa cum Guvernul a anunțat. Astfel ar rezulta un necesar de 69,5 miliarde lei, deci cu 1,4 miliarde lei peste cheltuielile bugetate, de doar 68,1 miliarde lei.

Solicităm astfel să se clarifice aceste aspecte și să existe asigurarea că sumele destinate pensiilor vor fi incluse în buget integral, pentru întreg anul.

Există și alte capitole de cheltuieli susceptibile de subestimare, cum ar fi cheltuielile cu contribuția României la bugetul Uniunii Europene. De exemplu, potrivit Raportului întocmit de Guvern, față de prevederile din proiectul de buget din 31 ianuarie, bugetul adoptat în Guvern (8 februarie) și votat apoi în Parlament (15 februarie) indică o contribuție a României la Uniunea Europeană redusă cu 500 de milioane lei, fără să existe vreo fundamentare a acestei ajustări negative față de proiectul inițial.

În privința investițiilor, tocmai pentru că bugetul anului 2019 a fost prezentat drept un buget al investițiilor, este elocventă reducerea cheltuielilor de capital din bugetele administrațiilor publice locale cu peste 1 miliard lei față de execuția bugetară din 2018, ceea ce va afecta negativ proiectele de investiții ale autorităților locale.

În esență, investițiile din bani naționali pentru autoritățile publice locale se găsesc, în bugetul 2019, la un minim istoric de 1,2% din PIB.

Deși investițiile sunt puține, sunt și întârziate. Guvernul însuși a periclitat investițiile autorităților publice locale, prin întârzierea cu care a trimis bugetul în Parlament, întârziere de aproape 3 luni de zile față de termenul legal: 11 februarie 2019 față de 15 noiembrie 2018.

În privința administrațiilor publice locale, proiectul de buget pentru 2019 prevede o schimbare esențială.  Este vorba despre o găselniță a Guvernului în ceea ce privește finanțarea sistemului de protecție a copilului, a centrelor pentru persoanele cu dizabilități și a sistemului de protecție a persoanelor cu handicap grav.

Toate aceste servicii sociale au fost transferate din bugetul de stat în sarcina bugetelor locale, în finanțarea UAT-urilor.

După ce Guvernul a stabilit că UAT-urile primesc 60% din cotele defalcate din impozitul pe venit, Guvernul recurge la transferul acestor servicii sociale către UAT-uri, parcă nevrând ca primăriile să rămână cu mai mulți bani în 2019.

La nivel național, situația se prezintă astfel: asistența socială transferată bugetelor locale necesită, în 2019, cheltuieli de circa 6,5 miliarde lei. Potrivit proiectului de buget, sursele de finanțare sunt constituite din (1) cotele defalcate din TVA pentru echilibrarea bugetelor locale și (2) venituri proprii ale UAT-urilor.

Însă, sumele din TVA de echilibrare cresc în 2019 cu doar 4 miliarde lei față de 2018, de la 7,5 miliarde – inclusiv alocările din Fondul de rezervă, la 11,4 miliarde lei (a se vedea Anexa 1 la Legea bugetului de stat).

Ca atare, bugetele locale trebuie să suporte diferența dintre 6,5 miliarde lei (cât sunt cheltuielile cu asistența socială descentralizată) și 4 miliarde lei (TVA de echilibrare).

Așadar, găselnița Guvernului înseamnă pentru bugetele administrației publice locale o „notă de plată” în plus, din venituri proprii, de circa 2,5 miliarde lei, bani care puteau fi folosiți pentru investiții și pentru dezvoltarea comunităților locale.

În acest context, numeroase primării se pot confrunta cu bugete insuficiente, la limita necesarului de funcționare, ceea ce ar putea afecta negativ inclusiv sistemul de asistență socială descentralizat la nivelul administrației locale.

Toate aceste elemente au fost surprinse în cererea de reexaminare, inclusiv cu trimitere la baza legală deficitară a acestei „descentralizări pe jumătate” a asistenței sociale – în sarcina bugetelor locale.

Astfel, solicităm Parlamentului României să reexamineze atât fundamentarea legală, cât și latura financiară a acestei schimbări în finanțarea sistemului de asistență socială.

În privința deficitului bugetar

În privința deficitului bugetar, proiectul de buget ignoră o serie de prevederi ale Legii responsabilității fiscal-bugetare, cele cu privire la obiectivul bugetar pe termen mediu (celebrul MTO), dar și cele referitoare la măsurile care se impun în cazul deviațiilor temporare ale deficitului, cum este în prezent situația României.

De fapt, deviația deficitului bugetar față de obiectiv pare să se permanentizeze, în cazul nostru, situație de natură să atragă vulnerabilități și riscuri suplimentare, cum ar fi creșterea dobânzilor, dar și a datoriei publice în următorii ani, cu efecte negative asupra nivelului de trai.

Mărimea deficitului (2,76% din PIB) arată că ajustarea față de anul 2018 este practic inexistentă. Aceasta contravine recomandării Consiliului Uniunii Europene din 27 noiembrie 2018, conform procedurii de deviație semnificativă a deficitului bugetar, recomandare ce prevede o ajustare structurală de 1% din PIB în 2019.

În schimb, bugetul actual, prin legea plafoanelor, prevede ajustări structurale abia din 2021, ceea ce arată că Guvernul, aflat în pană de soluții, își tot amână angajamentele asumate.

În altă ordine de idei, rolul conferit de Constituție Președintelui României este și acela de a veghea la buna funcționare a autorităților publice. Forma actuală a bugetului nu convinge cu privire la îndeplinirea acestei cerințe în ceea ce privește exercițiul bugetar curent, și ridică întrebări și în privința anilor următori.

Așadar, luând în considerare argumentele detaliate în cererea de reexaminare, considerăm că Parlamentul are datoria de a oferi României un buget credibil, construit pe baze solide, bine fundamentat, care să nu împovăreze viitorul economic al românilor, ci să ofere garanții de stabilitate, predictibilitate și prosperitate pentru toți românii, și în anii care vor urma.

Vă mulțumesc!”