Not seeing a Scroll to Top Button? Go to our FAQ page for more info. De unde vine și unde se duce creșterea economică - Cosmin Marinescu | Cosmin Marinescu

De unde vine și unde se duce creșterea economică

Share

Creșterea economică este una din temele importante aflate în dezbatere, cu precădere în etapa actuală de redresare, iar datele privind creșterea din trimestrul 2 au redeschis diverse întrebări privind sustenabilitatea evoluțiilor din economia noastră. Dincolo de riscurile sanitare, care continuă să fie prezente, economia are nevoie mai mult ca oricând de stabilitate și predictibilitate.

În marea lor majoritate, opiniile specialiștilor au indicat un element comun, anume faptul că economia post-pandemie marchează un reviriment neașteptat. Din acest punct încep însă disputele, date fiind și preocupările privind creșterea prețurilor și nivelul de trai al oamenilor: de unde vine această creștere economică – „din consum ori din investiții?”, sau „unde se duce creșterea economică în contextul post-pandemie?”.

Dacă ne uităm pe harta europeană a creșterii economice, avansul de 13% din trimestrul 2 al anului curent plasează România între țările cu performanțe bune, în raport cu scăderea economică aferentă contextului de lockdown din 2020.

Astfel, România reușește să revină la nivelul PIB de dinaintea pandemiei. Calculele arată că PIB în Q1, respectiv Q2 2021, a crescut cu 2,2%, respectiv 1,7%, față de Q1 și Q2 2019, pentru a lua ca reper anul de dinaintea pandemiei.

Dacă ne raportăm însă la 2020, creșterea economică pe semestrul I al anului curent este de 6,5%. În aceste condiții, pentru materializarea prognozei actuale de 7% creștere economică în 2021, dinamica economiei pe semestrul 2 ar trebui să accelereze cu circa 7,2%. De aici probabil și unele opinii că rezultatele din Q2 2021 ar fi sub așteptări.

De unde vine creșterea economică…

Pentru a vedea în ce măsură creșterea economică se bazează pe consum, respectiv pe investiții, trebuie să analizăm contribuțiile factorilor la creșterea PIB, atât ca raport relativ, cât și în dinamică față de anii anteriori.

Graficul de mai jos evidențiază, în puncte procentuale, măsura în care consumul, investițiile și exportul net „contribuie” la creșterea economică. Astfel, potrivit estimărilor Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză aferente anului curent, cele 7 puncte procentuale de creștere economică se compun din: + 5,2 puncte procentuale datorate consumului, + 2,2 puncte procentuale datorate investițiilor brute, + 1,1 din variația stocurilor și – 1,5 puncte procentuale aferente deficitului balanței comerciale, care se adâncește progresiv.

Datele arată că, în proporție covârșitoare, creșterea economică se bazează pe consum, ceea ce era de așteptat pe fondul pandemiei, când comportamentul economic a fost unul prudent și oamenii au amânat diverse achiziții. De altfel, revenirea din criza pandemică nici nu se putea concepe fără un driver cheie din partea consumului.

Trebuie să fim sinceri în privința economiei și să acceptăm realitatea că, în anul post-pandemie, creșterea economică este antrenată prioritar de revenirea consumului. Nu trebuie neglijată această evoluție previzibilă, când consumul a revenit rapid și în forță. De altfel, în vremuri de normalitate, consumul este indicator al prosperității și al nivelului de trai. Nu este greșit să revenim din pandemie pe baza consumului, însă trebuie văzut unde se duce acest consum și dacă antrenează producția națională în mod sustenabil.

Pe de altă parte, investițiile cunosc un reviriment remarcabil în comparație cu anii premergători crizei, poate cu excepția anului 2019, atunci când formarea brută de capital fix „explica” 2,7 puncte procentuale din creșterea economică anuală de 4,1%.

Începând cu anul curent, investițiile din economie sunt estimate cu un ritm de creștere superior celui al consumului, evoluție promițătoare pentru schimbarea modelului de creștere în anii următori. Însă, avansul estimat al investițiilor se bazează preponderent pe sectorul bugetar (+22%) și în mai mică măsură pe investițiile private (+5,8% în termeni reali).

Sunt evidente prioritățile în materie de investiții publice, iar implementarea eficientă a PNRR poate aduce un boom în această privință. În prezent, prin proiectul de rectificare bugetară, cheltuielile totale pentru investiții cresc la 68,5 miliarde lei, alocări distribuite echilibrat între fondurile europene (33,8 miliarde lei) și cele naționale (34,7 miliarde lei). Pe viitor, însă, balanța trebuie să încline hotărâtor în favoarea fondurilor europene.

În privința acestor „investiții publice”, factorul cheie ține de calitatea execuției bugetare. Implementarea proiectelor de investiții trebuie să meargă în ritm accelerat în restul anului, astfel încât execuția bugetară să recupereze întârzierile și prevederile bugetare să fie integral realizate, dincolo de influențele nominale provenite din creșterea puternică a prețurilor la unele materiale, precum cele de construcții, de exemplu.

O atenție deosebită trebuie atribuită investițiilor private, deoarece sectorul privat este locomotiva sustenabilă în economia de piață. Adeseori, proiectele de investiții publice sunt suspectate de misalocări ori caracter discreționar – cum a fost cazul PNDL. Spre deosebire, investițiile private sunt economice par excellence, căci doar acestea suportă riscul antreprenorial și trebuie validate de piață, prin calcule de profitabilitate.

În această privință, sectorul antreprenorial românesc se redresează și el treptat, evident în ritmuri diferite de la un sector la altul, în ciuda faptului că unele scheme de ajutor de stat (M2 și M3) așteptate în 2021 au întârziat sau au fost amânate.

Trebuie însă remarcate evoluțiile pozitive din sfera investițiilor străine directe, care și-au revenit rapid față de căderea din anul 2020, în contextul unui mediu investițional extern caracterizat de abundența lichidității pe piețele financiare.

Dinamica pozitivă a investițiilor străine directe este însă contrabalansată de adâncirea accelerată a deficitelor externe, ceea ce face ca acoperirea deficitului de cont curent în ISD să reintre pe un trend descrescător. Tocmai de aceea este esențial gradul în care creșterea economică din anii următori va reuși să atenueze povara deficitelor externe.

Unde se duce…

Dacă ne întrebăm unde se duce creșterea economică, trebuie respinse de la bun început unele interpretări speculative, care pretind, de exemplu, că „degeaba avem creștere economică dacă aceasta nu se vede în buzunarele oamenilor”. În general, în anii de ieșire din crize, economia se recuperează iar creșterea economică nu poate fi la fel de incluzivă precum în perioadele de normalitate în dinamica economică.

Cu toate acestea, pot fi menționate evoluțiile pozitive așteptate, cum ar fi reducerea ratei șomajului sub 5%, creșterea numărului mediu de salariați cu peste 100 de mii de persoane, dar și creșterea câștigului salarial mediu cu circa 7%, ceea ce lasă loc unei creșteri salariale reale de aproape 3%, așa cum rezultă din estimările recente ale Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză.

Trebuie să recunoaștem că, în anul ieșirii din criză, creșterea veniturilor nu este o realizare tocmai facilă. Revenirea economică actuală arată, totuși, consolidarea unui cadru de producție și investiții mai favorabil creșterii veniturilor în viitor.

În privința situației fiscal-bugetare, revizuirea prognozei de creștere economică de la 4,3% – la momentul legii bugetului, la o creștere de 7% a PIB real, vine cu estimări dintre cele mai consistente în planul veniturilor bugetare. Astfel, veniturile bugetare sunt estimate să crească cu 17,6 miliarde lei față de legea bugetului. Realizarea acestor venituri preconizate va fi efectul nemijlocit al creșterii economice.

Însă, în ciuda creșterii puternice a veniturilor, bugetul național încă nu intră pe traiectoria de consolidare care ar fi corespuns acestui plus de creștere economică. Prima rectificarea bugetară lasă practic neschimbat deficitul bugetar, ca pondere în PIB, așteptând probabil confirmarea estimărilor.

O provocare esențială rămâne însă controlul unor categorii de cheltuieli, care au făcut salturi neașteptate în raport cu programul bugetar inițial.

În privința evoluțiilor macro pe partea de utilizare a PIB, avansul consistent al consumului atrage adâncirea deficitului comercial și a deficitului de cont curent.

Astfel, așa cum am mai arătat, în ciuda creșterii economice dar mai bine spus și datorită factorilor acesteia, dezechilibrele externe se adâncesc mult peste nivelurile pre-pandemie. Deficitul de cont curent arată că în continuare consumăm mai mult decât producem.

Adâncirea deficitului de cont curent din ultimii ani a fost determinată în principal de deteriorarea balanței comerciale a mărfurilor, în condițiile în care România manifestă o dependență structurală față de importurile pentru anumite categorii de bunuri.

De exemplu, din grupa bunurilor care generează deficit comercial, 4 categorii de bunuri cumulează circa 50% din deficitul comercial total în perioada 2019-2021, respectiv substanțe și produse chimice, petrol brut și gaze naturale, produse alimentare, calculatoare și produse electronice.

Dintre acestea, categoria produselor chimice reprezintă 18% iar produsele alimentare 12% din deficitul comercial total, în creștere față de anii anteriori. Aceste evoluții arată cum creșterea consumului intern se transferă în bună măsură în creșterea importurilor, ceea ce dezavantajează producția locală.

Problema cu aceste deficite externe este că România face notă discordantă față de țările din regiune, care acumulează în această perioadă excedente comerciale. Sunt evoluții contrastante care trebuie să ne dea de gândit în privința competitivității noastre externe. Ameliorarea acesteia necesită măsuri eficiente de promovare a exporturilor și o strategie inteligentă de atragere a investițiilor productive.

La evoluțiile macroeconomice de mai sus se adaugă inflația, iar creșterea puternică a prețurilor la energie electrică, gaze naturale și carburanți arată că provocările în planul deciziilor de politică economică nu sunt deloc puține în perioada următoare.

În privința creșterii prețurilor la produsele energetice, protejarea corespunzătoare a consumatorilor vulnerabili devine prioritatea zero a toamnei, așa cum guvernul a anunțat deja. Din păcate, scumpirea produselor energetice, generată preponderent de factori exogeni, s-a suprapus în mod nefericit peste etapa de liberalizare a pieței de energie, când consumatorii casnici ar fi trebuit să resimtă beneficiile scăderii prețurilor.

Deși creșterea economică este uneori stimulată de mici „doze” inflaționiste, șocurile de amploare ale unor prețuri cheie, precum cele la materiale de construcții, energie electrică, gaze naturale, pot ajunge să perturbe serios sectorul productiv, cu consecințe economice și sociale dintre cele mai profunde și de durată.

În prezent, excesul de cerere existent în economia globală trage în sus atât producția, cât și prețurile – aflate și sub presiunea distorsiunilor pe lanțurile de aprovizionare în cazul unor materii prime și materiale. Însă, pe măsură ce inflația și datoriile publice devin realități tot mai îngrijorătoare, politica economică va marca o schimbare de direcție, pentru a face totodată chiar damage control post relansare economică.

La scară globală, actualul context macroeconomic dezvăluie un trade-off care trebuie să preocupe decizia de politică economică. Soluția anti-inflaționistă de temperare a cererii, prin întărirea politicii monetare și reducerea deficitelor bugetare, va încetini creșterea prețurilor, dar va domoli și creșterea economică, în anii următori. În acest sens, în traducere liberă, etapa dobânzilor mici și a deficitelor mari se apropie de sfârșit.

Tocmai de aceea, în cazul României este esențială demararea reformelor structurale, care să genereze sustenabilitate în planul creșterii economice și în finanțele publice. Succesul implementării PNRR este un factor esențial pentru schimbarea de paradigmă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

2 raspunsuri la: " De unde vine și unde se duce creșterea economică "

  1. Alexandru Dumitru spune:

    Este amenintatoare cresterea preturilor cu care ne confruntam iar autoritatile nu par sa dea importanta necesara acestui subiect. Preturile la energie si gaze pot afecta intreaba economie, ne putem trezi cu falimente in lant. In aceasta privinta, fondurile auropene nu au nici o utilitate. Sa vedem cum va arata cresterea economica dupa o iarna extrem de costisitoare.

  2. Ion Stancu spune:

    Este o analiză foarte realista și o predicție prudentă.
    Ma bucur pentru abordarea obiectiva în reflectarea aspectelor pozitive dar și a celor de remediat.
    Felicitări !

error: