Capitalismul. Logica libertăţii nu s-a clădit neapărat pe o agendă economică, chiar dacă abordarea poate părea, în primul rând, economică. De fapt, capitalismul circumscrie, în esenţă, un anumit tip de societate, de orânduire… natural ordonată. Am încercat să scriem despre lucruri simple, instituţii fundamentale, cele despre care credem că au stat dintotdeauna la baza prosperităţii şi civilizaţiei în societate. Am încercat, ştiinţific vorbind, să deosebim grâul de neghină, prin logică şi pe cale metodo-logică – aceasta fiind cea mai scurtă cale sigură de decoperire a adevărului, a acelui adevăr care poate fi revelat…

Onoraţi invitaţi, profesori şi studenţi, dragi prieteni,

Ne bucură nespus, în primul rând, faptul că ni s-au alăturat aşa mulţi prieteni, prieteni dragi şi deopotrivă vechi parteneri de dezbateri pe tărâmul liberalismului economic, dezbateri în care am aprofundat şi unele, nu puţine, dintre ideile volumului pe care astăzi îl lansăm. 

Astfel, lansarea de carte poate să devină lesne chiar relansare, mai ales că relansarea ideilor şi relansarea economică ar putea să meargă, nu-i aşa, mână în mână…

Suntem aici, profesori şi studenţi deopotrivă, iar pentru noi înşine, ca autori, rolurile acestea sunt oarecum amestecate, suprapuse. De aceea, poate ar trebui, mai degrabă, să trec rapid peste această introducere, deşi este una ademenitoare, prin emoţie şi prin responsabilitate.

Emoţie pentru că, beneficiind de libertate, beneficiem, fireşte, şi de libertatea – capitalistă – de a greşi… şi în acelaşi timp responsabilitate… pentru ecoul ideilor despre care am scris în cartea de faţă şi despre care vom face aici vorbire.

Ca proiect de carte, Capitalismul. Logica libertăţii a prins chip spontan, dar s-a însufleţit greu, în cca. 4 ani, deşi calapodul deja exista. Am putea spune mai degrabă că am lucrat… în tihnă, aşa cum a evoluat, în toată această perioadă, şi Centrul pentru Economie şi Libertate, ECOL-ul în cadrul căruia am zămislit volumul de faţă. 

Am ajuns astăzi aici, împreună cu Editura Humanitas şi Fundaţia Horia Rusu, cărora le mulţumim, şi nu doar pentru ceea ce s-a întâmplat pe parcurs, ori acum, în final, ci mai ales pentru că ne-au fost alături cu mult înainte ca volumul nostru să prindă viaţă – editorială. 

De asemenea, ne-au bucurat mult gândurile primite din lumea academică internaţională, de la personalităţi ştiinţifice consacrate virtuos pe tărâmul liberalismului economic: Pascal Salin, Leszek Balcerowicz, Walter Block sau János Kornai, ale căror opinii sunt publicate pe coperţile cărţii. Aceleaşi mulţumiri adresăm şi autorilor români, Aurelian Dochia şi Vasile Işan.

Capitalismul. Logica libertăţii nu s-a clădit neapărat pe o agendă economică, chiar dacă abordarea poate părea, în primul rând, economică. De fapt, capitalismul circumscrie, în esenţă, un anumit tip de societate, de orânduire… natural ordonată. 

„Spiritul” capitalismului nu emană de la capital, de la capitalul lui Marx. Spiritul capitalismului este unul al libertăţii individuale, nu neapărat al prosperităţii materiale şi al acumulării de capital, care la rândul lor sunt însă tot produsele libertăţii. Asemeni lui Tocqueville, nu credem că adevărata dragoste de libertate s-a născut numai din simpla apreciere a bunurilor materiale pe care libertatea economică le procură (pentru a fi poate mai clar, tinerii care strigau, la Revoluţie, „libertate, libertate”, nu făceau asta, cred, pe motiv de salam cu soia).

Am încercat să scriem despre lucruri simple, instituţii fundamentale, cele despre care credem că au stat dintotdeauna la baza prosperităţii şi civilizaţiei în societate. Am încercat, ştiinţific vorbind, să deosebim grâul de neghină, prin logică şi pe cale metodo-logică – aceasta fiind cea mai scurtă cale sigură de decoperire a adevărului, a acelui adevăr care poate fi revelat…

Nu ştiu dacă există în zilele noastre, în acest debut post-modernist de secol XXI, ceva mai hulit, mai diabolizat, decât capitalismul. Multe din relele lumii de astăzi sunt puse în spinarea capitalismului. Sărăcia, crizele economice, poluarea, relativismul moral… aproape toate sunt prezentate drept vicii (incurabile) ale capitalismului. 

Să ne amintim, de pildă, că în România post-decembristă „capitalismul” devenise subiect tabu. S-a preferat, conceptual, „economia de piaţă”, însă şi aceasta numai după ce fusese vopsită corespunzător, prin diverse adjective… „socială”, „cu faţă umană”, european „funcţională”… însă aproape niciodată „liberă”, adică „economie de piaţă liberă”. 

Să revenim în prezent: Avem o criză: cum procedăm? Simplu, dăm vina pe capitalism, aşa cum a făcut recent şi Nouriel Roubini, care îl reevaluează straniu pe Marx, spunand ca Marx avea dreptate si capitalismul se autodistruge. Probabil ca mult mai instructiv şi mai onest ar fi fost ca, acum mai bine de douăzeci de ani, Roubini să fi constatat că, după jumătate de secol de experiment socialist eşuat, însă instaurat cu preţul a zeci de milioane de victime (la propriu), tocmai socialismul a fost cel care şi-a dat „obştescul” sfârşit.

Am scris, mă repet, despre lucruri simple… despre reguli simple pentru o lume complexă… 

De exemplu, că schimbul voluntar este reciproc avantajos… – o lege economică ce a învârtit roţile comerţului de milenii. Şi totuşi, guvernele ridică diverse bariere în calea liberului schimb.

Un alt exemplu – imposibilitatea calculului economic în socialism, care deşi a fost lămurită ştiinţific, de către Ludwig von Mises, acum aproape un secol, ar trebui încă să lase fără glas economiştii de azi ai „sectorului public”. Pentru că, nu-i aşa?, unde calcul economic nu e, economie nu e…

E adevărat, trăim într-o lume de „jucători”, în care cei mai puternici sunt tocmai cei care joacă cu „banii altor oameni” – adică guvernele. În prezent, aproape toţi oamenii aşteaptă ceva de la „statul jucător”, prin diverse scheme de redistribuire. De aceea, întreb, dacă statul este întâiul şi cel mai mare jucător din economie, cui ar trebui să-i revină, nedeghizat, rolul de „arbitru”?

Asistăm la politici care subminează sistematic proprietatea privată, la discreţionarism politic şi guvernamental… şi toate acestea ne îndeamnă să ne întrebăm dacă măcar Legea – cu L mare –mai are oare vocaţia de a arbitra… arbitrariul?

Adesea, în favoarea libertăţii, este invocat liniştitor „principiul separării puterilor în stat”… Dar de ce ar trebui puterile să fie separate în stat, adică în cadrul statului, şi nu mai degrabă în afara lui? Adică în societate, ca să fie cu adevărat liniştitor pentru toţi oamenii care ţin la roadele muncii lor.

Şi nu cred că mai sunt mulţi oameni pe lumea aceasta, şi în acest moment istoric, de secol XXI, care să conceapă societatea umană în absenţa proprietăţii sau care să considere că proprietatea privată este un „moft”, aşa cum s-a spus, de la înălţimea unui jilţ prezidenţial al României, în debutul tranziţiei post-comuniste.

Chiar în lumea democratică, doctrina economică postbelică a prezentat statul, în mod nefast, ca panaceu al tuturor problemelor iar cheltuielile publice ca baghetă miraculoasă de rezolvare a acestora. În prezent, vedem bine că „revoluţia” keynesistă a lăsat în urmă, cu complicitatea generozităţii oamenilor politici fireşte, un deşert al deficitelor şi al datoriilor publice…

Prin tematica subiectelor abordare în carte, am încercat să conturăm „pachetul complet”… de la fundamente metodo-logice până la fundamentele libertăţii, de la activitatea antreprenorială până la economia educaţiei, de la sistemul monetar până la globalizare şi măsurarea libertăţii economice, de la capcanele ecologismului până la cele ale aranjamentului instituţional european, de la economia tranziţiei până la reforma la români – care s-a dovedit a fi una cu multă politică, şi cu puţină, ori prea puţină, economie.

Eu mă opresc – în cele din urmă – aici, la acest puzzle tematic, fiind onoraţi să ne îndreptăm atenţia, în continuare, către opiniile distinşilor noştri invitaţi. Vă mulţumesc mult!

Capitalismul. Logica libertății​ a primit premiul “Cartea anului 2013” la Gala Wall-Street.ro, care a premiat cele mai reprezentative lucrări pe teme economice.

Evenimentul de lansare a fost organizat în 16 aprilie 2013, la Libraria Humanitas. O succintă prezentare a cărții poate fi citită aici.

Galerie foto (eveniment)