Mi-a făcut plăcere să transmit un mesaj de bun venit în deschiderea conferinței anuale BNR – ASE, un tandem firesc de colaborare academică, bazat pe solidaritate profesională și pe ambițiile constructive ale profesiei de economist. În mesajul meu de la bilaterala BNR – ASE, am dorit să lansez câteva idei despre importanța sporită  pe care merită să o capete școala românească de economie, insistând pe ideea că economiștii trebuie să aibă un rol mult mai activ în ecuația deciziilor și a dezvoltării României.

Am inclus în discursul din deschiderea conferinței mai multe mesaje cheie, cum ar fi:

România trebuie să se bazeze pe o școală de economie puternică, care înseamnă mai mult decât formarea de specialiști în diverse domenii: contabilitate, finanțe, turism. Mă refer la competențele economistului de business, dar mai ales la viziunea necesară economistului de public policy.

Economiștii de business, dar și economiștii de public policy, se confruntă cu provocări serioase, pe măsura vulnerabilităților din economie. De exemplu, în privința surselor de finanțare a firmelor, în România, apelul la creditul comercial este cel mai ridicat dintre toate țările UE, anume 17% din pasive. Spre comparație, creditul bancar deține o pondere de doar 9% în pasivele firmelor.

Dacă școala economică de business se adaptează mai ușor, sub presiunea forțelor pieței și a noilor tehnologii, școala economică de politici publice își structurează mai greu produsul, și aș spune că este mult mai discretă ca prezență în dezbaterea economică.

Școala economică de politici publice trebuie să răspundă provocărilor existente la nivel macroeconomic și sectorial. România se confruntă cu dezechilibre economice majore, alimentate preponderent de politici prociclice interne, nu de șocuri exogene.

În ultimii ani, problema economică a României este povara deficitelor gemene, care s-au adâncit pe fondul unor politici bugetare aflate pe contrasensul responsabilității economice. Astfel, datoria publică a înregistrat cea mai rapidă creștere din Uniunea Europeană.

Școala economică de politici publice dobândește un rol cheie, iar economiștii care fundamentează deciziile de politică economică au o responsabilitate profesională esențială.

Politicile economice ne pot duce și pe direcții greșite, a căror corijare să necesite eforturi și costuri vreme de ani sau decenii. În prezent, tensiunile geopolitice severe, slăbirea libertății comerciale și a ordinii instituționale ne pot împinge în capcane greu de remediat.

În continuare, mesajul integral transmis în deschiderea conferinței BNR – ASE 2026:

Distinși invitați,

Îmi face o deosebită plăcere să vă urez și eu bun venit, în acest tandem firesc, natural, în care Banca Națională a României este alături de Academia de Studii Economice, ca furnizor de capital uman și partener în susținerea educației financiare. Aș invoca aici și o solidaritate de breaslă, care cultivă ambițiile constructive ale profesiei noastre.

Sunt aproape 30 de ani de când eu, personal, reprezint Academia de Studii Economice, parcurgând toate treptele didactice și de cercetare științifică, învățând de la profesorii din generațiile anterioare și ducând mai departe, cu oarece succes, învățămintele științei economice și preocuparea pentru cunoaștere corectă.

Zilele trecute am asistat, alături de mulți dintre dumneavoastră, la dezbaterea de idei lansată de vizita în România a laureatului Nobel pentru economie, Daron Acemoglu. Astfel, am rememorat cu bucurie înființarea acum 20 de ani a primului curs universitar din România dedicat Economiei Instituționale, la Academia de Studii Economice.

În prezent, în calitate de reprezentant al Băncii Naționale a României, promovez în continuare cercetarea științifică și încurajez studenții și tinerii economiști la implicare responsabilă în dezbaterea politicilor publice. Consider că este esențial ca economiștii să aibă un rol mult mai activ în ecuația deciziilor și dezvoltării României.

Doamnelor și domnilor,

În cadrul intervenției mele aici, la bilaterala BNR-ASE, doresc să lansez câteva idei despre importanța sporită pe care merită să o capete școala românească de economie.

România trebuie să se bazeze pe o școală de economie puternică, iar prin „școală de economie” înțeleg mai mult decât formarea de specialiști în diverse domenii, contabilitate, finanțe, marketing, turism etc. Mă refer aici atât la competențele specifice economistului de business, cât mai ales la viziunea necesară economistului de public policy.

O economie performantă, competitivă și rezilientă este rodul unei școli de economie cu aceleași atribute. Economia nu poate evolua independent de competențele pe care le oferă școala românească, așa cum mediul de afaceri nu poate performa fără o clasă managerială dinamică și competitivă.

De aceea, consider că școala economică are responsabilități directe, atât față de economia reală, cât și pentru calitatea politicilor publice.

Academia de Studii Economice performează continuu în raport de exigențele pieței muncii, iar mediul universitar românesc tratează, cu toată seriozitatea, provocările educaționale și de cercetare actuale. Dar schimbările structurale din economie, transformările tehnologice și soluțiile necesare în planul politicilor publice, impun tuturor adaptări rapide, inclusiv nouă, ca autorități monetare și financiare.

România se confruntă deja cu decalaje structurale importante, iar deficitul de forță de muncă bine calificată este, de mulți ani, una dintre cele mai presante probleme ale mediului de afaceri.

Totodată, sectorul financiar-bancar resimte acut presiunea crescută a tehnologiilor digitale și a inteligenței artificiale. Iar tehnologia nu doar eficientizează intermedierea financiară, ci o face mai accesibilă, mai ales în condițiile în care România are cea mai scăzută intermediere financiară din UE, proporția activelor bancare în PIB fiind de doar 50%.

Economiștii de business, dar și economiștii de public policy, se confruntă cu sarcini și provocări serioase, pe măsura vulnerabilităților din economie. De exemplu, în privința surselor de finanțare a firmelor, în România, apelul la creditul comercial este cel mai ridicat dintre toate țările UE, anume 17% din pasive. Spre comparație, creditul bancar deține o pondere de doar 9% în total pasive ale firmelor. Ca imagine de ansamblu, 79% din companiile din România apelează la finanțare din fonduri interne, față de doar 16% conform mediei UE, ceea ce încetinește ritmul de dezvoltare a firmelor.

Doamnelor și domnilor,

Dacă școala economică de business se adaptează mai ușor, sub presiunea forțelor pieței și a noilor tehnologii, școala economică de politici publice își structurează mai greu produsul, și aș spune că este mult mai discretă ca prezență în dezbaterea economică.

În această privință, rolul nostru, al autorităților de reglementare din sfera economică, monetară și financiară, este unul semnificativ. De aceea este important să venim în întâmpinarea universităților de profil, cu propuneri articulate de programe de studiu și proiecte de cercetare științifică, adaptate provocărilor cu care ne confruntăm. În acest sens, colaborarea BNR–ASE este productivă, dar merită să ne gândim, în continuare, la mai mult și mai bine.

Școala economică de politici publice trebuie să răspundă provocărilor existente la nivel macroeconomic și sectorial. România se confruntă cu dezechilibre economice majore, alimentate preponderent de politici prociclice interne, nu de șocuri exogene.

În ultimii ani, problema economică a României este povara deficitelor gemene, care s-au adâncit pe fondul unor politici bugetare aflate pe contrasensul responsabilității. În acest context, datoria publică a înregistrat cea mai rapidă creștere din Uniune, și se află acum aproape de nivelul de referință de 60% din PIB.

Totodată, România înregistrează deficiențe în planul politicilor sectoriale, deficiențe evidente mai ales în perioade de criză. Absența unor politici coerente și cu viziune, în special în domenii strategice, precum energia, slăbește capacitatea economiei de a răspunde eficient în cazul unor șocuri, precum sunt șocurile generate de război, cu care ne confruntăm, iată, tot mai des și mai intens.

În aceste condiții, școala economică de politici publice dobândește un rol esențial, iar economiștii care fundamentează deciziile de politică economică au o responsabilitate profesională deosebit de importantă. Și mă refer aici la responsabilitatea sustenabilității.

Dragi colegi,

Rolul școlii de economie este acela de a produce competențe tehnice, dar și de a conferi tinerilor economiști un mod calitativ de a gândi și acționa, care să protejeze economia de erori și decizii arbitrare. Politicile economice ne pot duce și pe direcții greșite, a căror corijare să necesite eforturi și costuri vreme de ani sau decenii.

Asistăm acum la evoluții globale care, prin tensiuni geopolitice severe, slăbirea libertății comerciale și a ordinii instituționale, ne pot împinge în capcane greu de remediat. Toate aceste provocări pot fi urmărite prin programe academice de calitate și prin dezbateri deschise, inclusiv despre rolul cheie al economistului în vremurile actuale.

Eu sunt convins că, împreună cu colegii din Academia de Studii Economice, dar și cu economiști din alte universități, și cu sprijinul Băncii Naționale a României, dezbaterile economice își vor găsi reflectarea în soluții sănătoase pentru dezvoltarea României.

Ne revedem curând pe tărâmul educației financiare, o altă provocare cheie a misiunii noastre comune! Vă mulțumesc!”