Articole
Educaţia, între birocraţia şcolară şi libertatea de a alege
Am văzut adolescenţi care, fără să ştie poate nimic despre principiile libertăţii, îndeamnă la educaţie liberă prin sloganul de pe tricourile lor: “Nu lăsa şcoala să-ţi strice educaţia”. Însă şcoala de azi este apanajul exclusiv al statului, de unde şi logica reformistă a sloganului. “Educaţia în stradă”, care a umplut astăzi ecranele televizoarelor, nu ilustrează decât eşecul
Revoluţia cotei unice. Victoria cui?
Anul 2004 a fost momentul de graţie al naşterii cotei unice în România. Proiectată în laboratoarele politice ale defunctei Alianţe D.A., cota unică de impozitare a purtat, şi până în prezent, insigna de ultim bastion al politicilor economice de dreapta. Căci, pe fondul tumultos al crizei economice, păstrarea cotei unice era fluturată ca cel mai autentic (şi de dreapta) succes de politică
Statul bunăstării, adică redistribuirea care sărăceşte
A trebuit să vină criza economică pentru ca oamenii să aibă şansa de a înţelege limitele naturale ale statului şi capcanele crude ale generozităţii politice – cu others’ people money. În numai câteva luni, economia ne-a servit lecţia neîndurătoare a dezvoltării nesănătoase. Recorduri de creştere economică şi performanţe demne de un eden imobiliar – pe care guvernele le treceau fălos în
De ce utilitatea marginală nu poate fi niciodată negativă
În prezent, nu există manual mainstream de microeconomie care să nu dedice pagini întregi, cu teorie și aplicații, diverselor analize formalizate asupra utilității. „Funcții obiectiv” frumos derivabile, algoritmi matematici care se deșiră impecabil, grafice sofisticate cu și fără puncte de inflexiune etc. formează un întreg arsenal didactic pe care economiștii autori de manuale le așează, cu
Jurnal de criză: capitalism cu prezumţie de vinovăţie
În “jurnalul” de faţă nu ţintesc, neapărat, criza economică actuală. Nu îmi propun să zugrăvesc condiţiile etatiste care întreţin ciclurile economice, cu toate detalierile teoretice ce desluşesc cauzele crizei. S-au scris deja şi se vor mai scrie astfel de incursiuni, mai mult sau mai puţin tehnice, în anatomia crizei. Aici, acum, mă preocupă să atrag atenţia asupra unei implicaţii,
