Este de salutat recenta decizie a Comisiei Europene de adoptare a Actului delegat privind includerea energiei nucleare și a gazelor naturale în taxonomia europeană. Această decizie este și rezultatul demersurilor pe care România le-a întreprins, consecvent, la nivelul Consiliului European. Astfel se deschid oportunități esențiale pentru următorii ani, care trebuie să poată asigura consolidarea securității energetice a Uniunii, prin exploatarea înțeleaptă și echilibrată a surselor comunitare de energie.

Este un moment deosebit de important, am putea spune chiar decisiv, pentru implementarea cu celeritate a proiectelor strategice ale României, atât în domeniul gazelor naturale din offshore, cât și în domeniul energiei nucleare.

Creșterea fără precedent a prețurilor energiei în UE demonstrează că, indiferent de sursele de energie, majoritatea statelor membre se confruntă cu aceeași problemă. Perpetuarea crizei energetice actuale poate genera riscul ca multe industrii europene să recurgă la relocări și la dezvoltarea de noi capacități de producție în afara Uniunii.

Cele 20 de grafice din prezentarea de mai jos arată, printre altele, că dependența puternică a UE de importurile de energie s-a menținut în continuare, în ciuda faptului că, în ultimii 10 ani, producția de energie din surse regenerabile a crescut continuu la nivelul Uniunii.

Download Prezentare – Evoluții și provocări în sistemul energetic din Uniunea Europeană

Dincolo de impactul său puternic inflaționist, criza energetică actuală se profilează a fi mult mai nocivă pentru economie decât pandemia și măsurile restrictive aferente acestora.

În România, creșterea puternică a prețurilor la energie este atât rezultatul factorilor externi, precum creșterea exponențială a prețului certificatelor de emisii, cât și al factorilor interni, precum ponderea nefiresc de mare a energiei tranzacționate pe piața spot (PZU), așa cum am arătat în analiza publicată în etapa de debut a crizei energetice.

La nivel european, modul de rezolvare a crizei prețurilor la energie va prefigura și viitorul economic al Uniunii. Poate că este momentul unei revizuiri de tip fine-tuning a calendarului european de „înverzire” a economiei sau chiar momentul unei reevaluări a instrumentelor și mecanismelor prin care alegem să parcurgem drumul asumat al tranziției verzi, unul care pare tot mai ambițios și provocator – în oglinda vremurilor.

Indiferent de scenarii, trebuie să ne asigurăm, totuși, că de eforturile necesare tranziției verzi nu profită tocmai competitorii noștri de pe piața mondială, în timp ce nota de plată împovărează cetățenii și economiile europene. Devine tot mai evident faptul că, în raport de criza energetică, deciziile de astăzi configurează poziția UE pe harta competitivității globale pentru următoarele decenii.