Tag Archives: Intervenționism
Paradoxul modernității: anti-capitaliștii anti-sistem
Criza economică a deschis o nouă modă a dezbaterilor politice și economice, cea în care este ‘cool’ să fii anti-, anti piață, anti capitalism, anti economie. Este vorba despre o formă populară de revoltă anti-sistem, deși, dacă luăm ca simplu exemplu `Occupy Wall Street`, este lesne de înțeles cât de departe de țintă sunt anti-capitaliștii care militează anti-sistem.
Guvernul nu trebuie să facă doar ce îi permite cadrul fiscal-bugetar, ci să adapteze acest cadru pentru a face ceea ce are nevoie economia
Liberalismul economic se face nu doar prin acțiune literară, ci și prin punerea logicii economice în ecuația deciziei politice, și fără ca aceasta să însemne neapărat sau explicit acțiune politică. Însă, în ecuația cu pricina, contează cât este politică economică și cât este politică despre economie, și uneori pe spinarea economiei. Predomină un soi de obsesie bugetară de vreme ce problemele
Lecţia neînţeleasă a recesiunii: timpul contează!
În toți acești ani și parcă dintotdeauna, recesiunea a fost zugravită catastrofic, aproape în concurență cu războiul. Un flagel al economiei care devine ruinător, deopotrivă și îndeobște, pentru civilizația contemporană. Totuși, pentru a pune lucrurile în ordine și pe scurt, recesiunea nu este cauză, ci doar efect. Recesiunea nu reflectă altceva decât derapajele anterioare ale economiei de la
„Economistul recent”: între relativismul științific și recursul la etică
În evoluția societății, ideile sunt fermenții esențiali ai oricărei schimbări. Nu există legi implacabile ale istoriei iar viitorul nu este scris nici în stele și, spre „deliciul” cantitativiștilor (macro) contemporani, nici în modelarea cibernetico-economică, devenită moda sterilă a jurnalelor de economie – în care tocmai economia este specia științifică pe cale de dispariție.
Calculul economic reloaded: „economia” sectorului public
„Socialismul a murit, trăiască intervenţionismul!”. Probabil aşa ar exclama, imperialist, epigonii moderni ai „planificării raţionale”, după ce sistemul socialist s-a năruit precum un castel din cărţi de joc, ridicat ideologic pe fundaţii instituţionale mlăştinoase. Cu un aşa notoriu deznodământ, ce noimă ar mai avea teza imposibilităţii calculului economic în socialism,
