Românii au fost binecuvântați să îl primească în “Grădina Maicii Domnului”, cu brațele deschise, pe Sanctitatea Sa Papa Francisc, aflat în cea mai îndelungată vizită de care a beneficiat o țară europeană. Este al doilea moment de vârf pentru România, într-o singură lună, după Summitul de la Sibiu de pe 9 mai, chiar de Ziua Europei, atunci când liderii politici europeni și-au reafirmat dorința de unitate și viziune comună la nivelul Uniunii.

În aceste zile, prezența în România a Sanctității Sale reprezintă cealaltă dimensiune, mult mai profundă, a unității, toleranței și speranței de mai bine pentru societatea românească, aflată poate la momentul (re)descoperirii conștiinței de sine la trei decenii de la prăbușirea comunismului. În 26 mai 2019, România a arătat că vrea cu adevărat să se rupă de trecut și să facă pași ireversibili pe calea democrației și a domniei legii.

Dăruirea cu care Sanctitatea Sa Papa Francisc a îmbrățișat România transcede, negreșit, virtuțile ecumenismului. Dincolo de acestea se poate vedea, de către toți iubitorii de adevăr și de bună credință, șansa imensă ca România să pășească, decisiv, spre viitorul european și democratic pe care l-am nutrit încă de acum 30 de ani, spre statutul de țară importantă și respectată.

Papa Francisc ne-a reamintit, în felul său, nu doar că România a fost numită “Grădina Maicii Domnului”, ci și că această Grădină știe să și înflorească, fie la București, fie la Iași, Șumuleu Ciuc sau Blaj, acolo unde catolici și ortodocși, români și etnici maghiari, credincioși de la noi sau din alte țări, au îmbrațișat chemarea Sfântului Părinte.

În definitiv, este chemarea către o societate mai bună, bazată pe valori sănătoase, pe solidaritate, încredere și libertate, care sunt și ingredientele împlinirii personale și ale prosperității economice.

Poate că, peste ani, vom realiza mult mai bine și profunzimea mesajului politic global, destinat frumuseților multiculturale ale Grădinii în ansamblu - înspre care “Să mergem împreună!”, îndemn menit să unească nu doar pe cei ce sunt de-un fel, ci dimpotrivă, tocmai pe cei ce sunt diferiți.