Lecția 3 – Ocuparea și șomajul: evaluări cantitative
– ocuparea forței de muncă: cererea și oferta de muncă la nivel individual și agregat
– semnficația șomajului și determinări cantitative aferentei pieței muncii
TEMA 3
Rezolvă aplicațiile de mai jos și postează rezolvările în rubrica de comentarii, cu argumentarea tuturor aplicațiilor, indicând numele și prenumele, seria și grupa. Răspunsurile vor fi luate în considerare pentru punctajul de seminar.
Termen: joi, 16 aprilie, ora 21:00, apoi comentariile nu vor mai fi acceptate.
1. Dacă salariul crește, iar efectul de substituție este dominant, individul va decide: a) să lucreze mai puține ore; b) să lucreze ore suplimentare; c) să beneficieze de mai mult timp liber; d) să nu modifice dimensiunea timpului liber; e) să renunțe la locul de muncă pentru a deveni șomer.
2. Dacă rata actuală a șomajului este mai mare decât rata șomajului natural, atunci: a) resursele economiei sunt suprautilizate; b) rata șomajului natural este prea mică; c) în economie există presiuni inflaționiste puternice; d) toate variantele de mai sus; e) nici una dintre variantele de mai sus.
3. Se cunosc următoarele date: T0 T1
Populația totală (milioane) 21 20
Populația activă disponibilă 16 12
Populația ocupată 10 8
Șomeri 2 2
Care dintre următoarele concluzii sunt corecte:
a) rata șomajului în funcție de populația ocupată crește cu 25%;
b) rata ocupării crește cu 6,66%;
c) rata șomajului și rata ocupării pot evolua în același sens;
d) toate cele de mai sus;
e) nici una din cele de mai sus.
4. Șomajul va scădea dacă: a) sporește oferta de locuri de muncă; b) crește cererea de locuri de muncă; c) scade cererea de muncă; d) crește oferta de muncă; e) nici o variantă.
5. Manualele de economie arată că pe o piață a muncii liberă nu poate exista decât șomajul voluntar. Cum poate fi explicat acest raționament? Argumentează și exemplifică ținând cont de realitățile pieței muncii contemporane.
1. Răspuns b) – Individul va decide să lucreze ore suplimentare. Când efectul de substituție domină, creșterea salariului face ca timpul liber să fie considerat prea „scump”, așa că persoana alege să muncească mai mult pentru a câștiga mai bine.
2. Răspuns e) – Niciuna dintre variante. Când șomajul actual e mai mare decât cel natural, resursele sunt subutilizate (nu suprautilizate), iar presiunile inflaționiste sunt slabe sau inexistente din cauza recesiunii.
3. Răspuns a) – Rata șomajului raportată la populația ocupată crește cu 25%.
• În T0: (2 / 10) * 100 = 20%
• În T1: (2 / 8) * 100 = 25%
• Evoluție: Creșterea de la 20 la 25 reprezintă un sfert din valoarea inițială, deci 25%.
4. Răspuns a) – Șomajul scade dacă sporește oferta de locuri de muncă (firmele creează posturi). Creșterea cererii de locuri de muncă (oameni care caută joburi) ar duce, dimpotrivă, la creșterea șomajului.
5. Argumentare:
Pe o piață liberă, se presupune că salariul se ajustează singur până când cererea de muncă este egală cu oferta. În acest model, cine nu are job înseamnă că refuză salariul pieței, deci este un șomer voluntar.
Realitatea: Piața nu este perfect liberă din cauza salariului minim și a sindicatelor, care împiedică scăderea prețului muncii, rezultând șomaj involuntar.
Exemplu: Cineva care alege să nu lucreze pe un salariu mic este șomer voluntar. Un muncitor care rămâne fără job într-un oraș fără alte opțiuni de angajare este șomer involuntar, chiar dacă ar accepta orice salariu.
Constantin Alissia Stefania
304A
1.
b)Creșterea salariului face ca timpul liber să devină mai costisitor, iar dacă efectul de substituție este dominant, individul va prefera să muncească mai mult, deci va lucra ore suplimentare.
2.
e)Dacă rata șomajului este mai mare decât rata naturală, economia nu folosește complet resursele, nu există presiuni inflaționiste și nu se poate afirma că rata naturală este prea mică, deci niciuna dintre variantele date nu este corectă.
3.
c)Rata șomajului crește de la 16,67% la 20%, iar rata ocupării crește de la 62,5% la 66,67%, ceea ce arată că ambii indicatori pot evolua în același sens, în acest caz crescând simultan.
4.
a)Șomajul scade atunci când crește numărul locurilor de muncă disponibile, deoarece mai mulți oameni sunt angajați.
5.
Pe o piață a muncii complet liberă, salariile se ajustează astfel încât toți cei dispuși să muncească la salariul de echilibru găsesc un loc de muncă, iar șomajul apare doar atunci când indivizii aleg să nu accepte acel salariu, fiind astfel voluntar.
1) raspuns:b)sa lucreze ore suplimentare
pe masura ce salariul creste, timpul de munca se va majora atata timp cat individul considera ca beneficiile financiare sunt mai importante decat timpul liber la care renunta
2) raspuns:e)nici una dintre variantele de mai sus
daca rata actuala a somajului depaseste rata naturala, atunci economia se confrunta cu un excedent de oferta de munca
3) raspuns:d)toate cele de mai sus
a.t0=2/10=20%,t1=2/8=25% => cresterea este de 25% intre 20% si 25%
b.t0=10/16=62,5%,t1=8/12=66,6% => cresterea de 6,66%
c.din t0 in t1, ambele rate au crescut simultan
4) a)sporeste oferta de locuri de munca
o oferta mai mare a locurilor de munca poate reduce nivelul somajului
5)In literatura economica clasica se considera ca somerii erau acele persoane ce refuzau sa se angajeze din cauza pietei muncii din cauza salariilor stabilite prin actiunea legilor cererii si ofertei.
Mirea Andrei Cristian
Seria 308, grupa B
1.
Răspuns: b) să lucreze ore suplimentare
Dacă salariul crește și efectul de substituție e mai puternic, înseamnă că omul vede munca ca fiind mai „profitabilă” decât timpul liber. Practic, fiecare oră liberă pierdută înseamnă bani mai mulți pe care i-ar putea câștiga, așa că va alege să muncească mai mult.
2.
Răspuns: e) nici una dintre variantele de mai sus
Dacă șomajul actual e mai mare decât cel natural, înseamnă că economia nu merge la capacitate maximă (deci nu e suprautilizare). În același timp, nu apar presiuni inflaționiste, ci mai degrabă lipsă de cerere. Deci toate variantele a), b) și c) sunt greșite.
3.
Calculând:
T0: șomaj = 2/16 = 12,5% ; ocupare ≈ 47,6%
T1: șomaj = 2/12 ≈ 16,7% ; ocupare = 40%
Observăm că:
rata șomajului crește mai mult de 25% → deci a) e greșit
rata ocupării scade, nu crește → b) e greșit
nu evoluează în același sens → c) e greșit
Răspuns: e) nici una dintre variantele de mai sus
4.
Răspuns: b) crește cererea de locuri de muncă
E logic: dacă firmele cer mai multă forță de muncă (angajează mai mult), atunci șomajul scade. Celelalte variante fie cresc șomajul, fie nu ajută.
5.
Ideea din manuale spune că, pe o piață complet liberă, salariile se ajustează singure. Dacă există șomaj, salariile ar scădea până când firmele ar angaja din nou, iar piața s-ar echilibra.
În situația asta, ar rămâne șomeri doar cei care:
nu vor să muncească la salariul respectiv (șomaj voluntar)
sau sunt între două joburi (șomaj fricțional)
Dar în realitate lucrurile nu sunt chiar așa, pentru că există:
salariu minim
legi și contracte de muncă
sindicate
Toate astea fac ca salariile să nu scadă ușor, deci apare șomaj involuntar (oameni care vor să muncească, dar nu găsesc).
Deci teoria e corectă în principiu, dar în practică piața muncii nu e complet liberă.
Niculae Mihai Eduard
Seria B
Grupa 309B
b) sa lucreze ore suplimentare.
Din curs reiese ca, atunci cand salariul creste si efectul de substitutie domina, individul inlocuieste o parte din timpul liber cu munca, deci isi mareste timpul de munca.
a) resursele economiei sunt subutilizate.
In logica standard a pietei muncii, daca somajul actual depaseste somajul natural, economia functioneaza sub potential si nu genereaza presiuni inflationiste puternice. In fragmentul din PDF nu apare explicit definitia somajului natural, dar aceasta este interpretarea corecta a itemului.
d) toate cele de mai sus.
Calcul:
Rata somajului raportata la populatia ocupata:
T0 = 2 / 10 = 20%
T1 = 2 / 8 = 25%
Cresterea este de 25% a) este adevarata.
Rata ocuparii:
T0 = 10 / 16 = 62,5%
T1 = 8 / 12 = 66,67%
Cresterea este de 6,67% b) este adevarata.
Cum rata somajului si rata ocuparii au crescut simultan, ele pot evolua in acelasi sens c) este adevarata.
a) sporeste oferta de locuri de munca.
Cursul arata ca cererea de munca depinde de capacitatea economiei de a crea locuri de munca; daca oferta de locuri de munca creste, somajul scade.
Pe o piata a muncii libera nu poate exista decat somaj voluntar deoarece salariul se formeaza pe baza cererii si ofertei de munca si a productivitatii marginale. Individul isi alege optim timpul intre munca si timp liber. Oamenii muncesc atunci cand considera ca valoarea produsului muncii este mai mare decat satisfactia pierduta prin reducerea timpului liber.
Efectul de substitutie determina cresterea timpului de munca atunci cand salariul creste, iar efectul de venit poate determina reducerea timpului de munca atunci cand indivizii prefera mai mult timp liber. In aceste conditii, daca o persoana nu accepta un loc de munca existent, aceasta o face voluntar, preferand timpul liber sau asteptand o alternativa mai buna
Grupa 302
seria A
1.b. Munca e atât de bine plătită încât renunți la timpul liber ca să muncești ore suplimentare
2. e.
3. a. 2\10 x 100= 20%
2\8×100=25%
25-20\20 x 100 = 25%
4. a. Șomajul scade atunci când firmele creează mai multe posturi libere (oferta de locuri de muncă), permițând astfel unui număr mai mare de oameni să se angajeze.
5. Teoria cu șomajul voluntar e cam idealistă. În viața reală, majoritatea oamenilor sunt șomeri pentru că piața e rigidă sau nu au calificările care se cer acum, nu pentru că „aleg” ei să stea acasă
Negoita Ioana
309B
1. b) să lucreze ore suplimentare, deoarece când salariul crește, timpul liber devine „mai scump” (pierzi mai mulți bani dacă nu lucrezi); dacă efectul de substituție domină, individul înlocuiește timpul liber cu muncă
2. e) nici una dintre variantele de mai sus, deoarece economia nu folosește toate resursele, deci nu este suprautilizare
3. a) T0: 2 / 10 = 20%
T1: 2 / 8 = 25%
Creștere: +25%
b) T0: 10 / 21 ≈ 47.6%
T1: 8 / 20 = 40%
Scade, nu crește
c) in general nu, pentru ca una creste, una scade
-> Raspuns corect: A
4. a) sporește oferta de locuri de muncă; mai multe joburi disponibile inseamna mai mulți oameni angajați, deci șomajul scade
5. Pe o piață a muncii liberă, se consideră că există doar șomaj voluntar deoarece salariile se ajustează astfel încât oricine dorește să lucreze la salariul existent își poate găsi un loc de muncă, însă în realitate apar și situații de șomaj involuntar din cauza rigidităților și dezechilibrelor economice
Calvan Rebecca Florina 303A
1.Răspunsul corect este b deoarece,atunci când efectul de substituție este dominant, individul alege să înlocuiască timpul liber cu timpul de muncă. Motivația este dorința de a obține un câștig monetar suplimentar, considerând că valoarea produsului muncii sale este superioară satisfacției la care renunță prin reducerea timpului liber.
2.Răspunsul corect este e deoarece,rata actuală a șomajului fiind mai mare decât cea naturală indică o subutilizare a resurselor umane, nu o suprautilizare. Această situație descrie, de regulă, un decalaj între cererea și oferta de muncă (șomaj involuntar), unde economia nu funcționează la potențialul său maxim. Variantele a, b și c prezintă fenomene inverse sau irelevante pentru acest context specific.
4.Răspunsul corect este a deoarece,șomajul reprezintă, în esență, un surplus de oameni care caută de lucru față de posturile disponibile.Pentru ca acest număr de șomeri să scadă, este necesar ca firmele și antreprenorii să pună la dispoziție mai multe posturi libere.Atunci când numărul de locuri de muncă (oferta de locuri) crește, acesta absoarbe o parte din persoanele care căutau activ de lucru, reducând astfel șomajul.
5.Munca este considerată o marfă ca oricare alta, iar prețul ei, numit salariu, se formează pe baza aceleiași logici economice a cererii și ofertei care guvernează întreaga piață. Pe o piață liberă, orice dezechilibru între cerere și ofertă ar trebui să fie corectat prin ajustarea salariilor către nivelul de echilibru. Din această perspectivă, persoanele care nu au un loc de muncă sunt acelea care refuză să se angajeze în condițiile salariale stabilite liber de piață, ceea ce conferă șomajului o natură strict voluntară. Șomajul încetează să fie voluntar și devine involuntar doar atunci când apar factori care blochează ajustarea naturală a prețului muncii, cum este rigiditatea salariilor nominale la scădere. Această rigiditate este provocată de factori instituționali, precum legea salariului minim, care se situează prin definiție deasupra nivelului de echilibru. În momentul în care statul impune un salariu minim care depășește valoarea productivității unor angajați, angajatorii vor refuza să îi plătească mai mult decât valorează munca lor, transformându-i forțat în șomeri. Astfel, pe o piață complet liberă de aceste constrângeri legislative, oricine dorește să muncească la prețul pieței ar găsi un loc de muncă, singura formă de șomaj rămasă fiind cea bazată pe alegerea personală de a refuza salariul oferit.
Coca Marin Alin
302 A Anul I
1. b)să lucreze ore suplimentare.
Dacă efectul de substituție este dominant, atunci individul va înlocui timpul liber cu muncă, deci va lucra mai multe ore.
2.e)nici una dintre variantele de mai sus.
Dacă rata actuală a șomajului > rata șomajului natural, înseamnă că:
-economia funcționează sub potențial (nu suprautilizează resursele) → deci a) este falsă;
-nu înseamnă neapărat că rata naturală este „prea mică” → b) este falsă;
există mai degrabă presiuni dezinflaționiste (cerere scăzută), nu inflaționiste → c) este falsă.
3.Rata șomajului (în funcție de populația ocupată)
Formula:
rata șomajului = șomeri / populația ocupată
T0: 2 / 10 = 0,2 (20%)
T1: 2 / 8 = 0,25 (25%)
Creșterea:
(25% – 20%) / 20% = 25%
Rata ocupării
Formula:
rata ocupării = populația ocupată / populația activă disponibilă
T0: 10 / 16 = 0,625 (62,5%)
T1: 8 / 12 ≈ 0,6667 (66,67%)
Creșterea:
66,67% – 62,5% ≈ 4,17 puncte procentuale (nu 6,66%)
Evoluția ratelor
rata șomajului: crește (20% → 25%)
rata ocupării: crește (62,5% → 66,67%)
In concluzie, din aceste calcule reiese ca a si c sunt variantele corecte.
4. a)sporește oferta de locuri de muncă.
Oferta de locuri de muncă (adică cererea de muncă din partea firmelor) dacă crește → firmele angajează mai mulți oameni → șomajul scade
5.În teoria economică, pe o piață a muncii complet liberă:
-salariile sunt flexibile și se ajustează;
-dacă apare șomaj, salariile scad până când toți cei care vor să muncească își găsesc loc de muncă;
astfel, rămâne doar șomajul voluntar (cei care nu acceptă salariul).
În realitate însă:
-salariile nu sunt complet flexibile (există salariu minim);
-există lipsă de informații și nepotriviri de calificări;
-apar crize economice.
De aceea, există și șomaj involuntar, nu doar voluntar.
1.
Am ales varianta b) deoarece, atunci când salariul crește și efectul de substituție este dominant, timpul liber devine mai „scump”. Astfel, individul preferă să muncească mai mult pentru a obține un venit mai mare, renunțând la o parte din timpul liber.
2.
Am ales varianta e) deoarece, dacă rata șomajului este mai mare decât rata naturală, înseamnă că economia nu folosește toate resursele disponibile. Nu există presiuni inflaționiste, ci mai degrabă opusul, iar celelalte variante nu sunt corecte.
3.
Am ales varianta a) deoarece rata șomajului calculată în funcție de populația ocupată crește de la 20% la 25%, ceea ce înseamnă o creștere de 25%.
De asemenea, consider că și varianta c) este corectă, deoarece, în anumite situații, rata șomajului și rata ocupării pot evolua în același sens, de exemplu atunci când se modifică populația activă.
4.
Am ales varianta a) deoarece, dacă crește oferta de locuri de muncă, mai multe persoane pot fi angajate, ceea ce duce la scăderea șomajului.
5.
Manualele de economie susțin că, pe o piață a muncii liberă, există doar șomaj voluntar deoarece salariile sunt flexibile și se ajustează în funcție de cerere și ofertă. Astfel, dacă o persoană nu lucrează, înseamnă că nu acceptă salariul existent pe piață.
Totuși, în realitate, există și șomaj involuntar, deoarece salariile nu sunt complet flexibile, iar uneori nu există suficiente locuri de muncă. De exemplu, în perioade de criză economică, oamenii își pot pierde locul de muncă fără să fie vina lor și fără să găsească rapid altul.
Seria: A
Grupa: 305
1. b), deoarece dacă salariul crește și domină efectul de substituție, timpul liber devine mai „scump”, deci individul îl înlocuiește cu muncă.
Prin urmare, va alege să lucreze mai mult.
2. e), deoarece dacă șomajul efectiv depășește nivelul natural, economia operează sub potențial (resurse subutilizate) și apar presiuni dezinflaționiste, nu inflaționiste.
3. d), deoarece rata șomajului (raportată la populația ocupată sau activă) crește, iar rata ocupării (raportată la populația activă) crește și ea de la 62,5% la 66,7% (~+6,66%).
Rezultă că ambele rate pot evolua în același sens, deci toate afirmațiile sunt corecte.
4. b), deoarece șomajul scade atunci când firmele cer mai multă muncă (angajează mai mult). Creșterea ofertei de muncă ar avea efect opus, iar scăderea cererii de muncă ar amplifica șomajul.
5. În teoria clasică, pe o piață a muncii complet liberă și flexibilă, salariul se ajustează până la echilibru (egalitatea dintre cererea și oferta de muncă). În aceste condiții, nu poate exista șomaj involuntar, deoarece orice persoană dispusă să accepte salariul de echilibru își găsește un loc de muncă. Prin urmare, șomajul existent este considerat voluntar (indivizii refuză salariile oferite sau preferă timpul liber).
În realitatea contemporană:
Piața muncii este afectată de rigidități (salariu minim, sindicate, contracte), informație imperfectă și nepotriviri de competențe. De exemplu, un absolvent poate rămâne șomer nu din alegere, ci pentru că nu există locuri de muncă adecvate calificării sale. Astfel, apare și șomaj involuntar, contrazicând ipoteza simplificată a manualelor.
Bercaru Daria Maria-302A
1. b)sa lucreze ore suplimentare. Când salariul crește și efectul de substituție predomină, individul este stimulat să înlocuiască timpul liber cu muncă, deoarece câștigul pentru fiecare oră lucrată este mai mare.
2. e) nici una dintre variantele de mai sus.Un nivel al șomajului peste rata naturală arată că economia nu folosește toate resursele disponibile, iar cererea este slabă, deci nu apar presiuni inflaționiste. În aceste condiții, o parte din forța de muncă și din capital rămâne neutilizată, ceea ce înseamnă că economia funcționează sub nivelul său potențial. Dacă rata actuală a șomajului este mai mare decât rata șomajului natural, acest lucru indică existența unui șomaj ciclic.
3. d) toate cele de mai sus. Deoarece rata șomajului în funcție de populația ocupată crește cu 25%:
La momentul T0: 2/10* 100 = 20%
La momentul T1: 2/8* 100 = 25%
Creșterea = (25-20)/20 * 100= 25%. Deci, rata a crescut cu 25%.
Rata ocupării crește cu 6,66%:
La momentul T0: 10/16 * 100 = 62.5%
La momentul T1: 8/12 * 100 = 66.66%
Creșterea = (66.66 – 62.5)/62.5 *100 = 6.66%
Rata șomajului și rata ocupării pot evolua în același sens:
Rata șomajului a crescut (de la 12.5% la 16.66%), dar și rata ocupării a crescut (de la 62.5% la 66.66%). Acest paradox aparent este posibil deoarece baza de raportare, chiar dacă populația totală și populația ocupată a scăzut.
4).b)creste cererea de locuri de munca
Șomajul se reduce în condițiile creșterii cererii de muncă din partea firmelor, întrucât acestea își extind activitatea și angajează un număr mai mare de lucrători. Ca urmare, o parte din persoanele aflate în șomaj sunt absorbite pe piața muncii, ceea ce conduce la diminuarea ratei șomajului.
5). Pe o piață a muncii liberă, teoria economică presupune că salariile se ajustează liber astfel încât cererea și oferta de muncă să se echilibreze. În acest caz, dacă o persoană acceptă salariul existent, își găsește loc de muncă. Din acest motiv, șomajul rămas este considerat voluntar, deoarece indivizii aleg să nu muncească la salariul oferit, fie din dorința unui venit mai mare, fie din preferința pentru timp liber.
În practică însă, apare și șomaj involuntar, deoarece piața muncii nu funcționează perfect: salariile sunt rigide, informațiile sunt incomplete, iar în perioade de criză cererea de muncă scade. De exemplu, în recesiuni economice, firmele reduc numărul de angajați chiar dacă aceștia sunt dispuși să lucreze.
Prin urmare, explicația din manual este valabilă doar în model teoretic, în condiții ideale, nu și în economia reală.
Un exemplu actual este în domeniul IT sau construcții: deși există persoane calificate și dispuse să lucreze, uneori apar dezechilibre regionale sau perioade de încetinire economică în care firmele angajează mai puțin, ceea ce duce la șomaj chiar în rândul celor care își doresc un loc de muncă.
Bădîrcea Iulia Andreea 301A
1. b) sa lucreze ore suplimentare
argumentare: munca devine mai bine platita, timpul liber “mai scump”, deci individul alege sa munceasca mai mult.
2. e) niciuna dintre variantele de mai sus
deoarece:
-NU sunt resurse suprautilizate, ci subutilizate
-NU avem inflatie puternica(sau presiuni de scadere a preturilor)
-rata naturala nu “devine prea mica”
3. c) rata somajului si rata ocuparii pot evolua in acelasi sens
calculam:
T0: rata somajului=2/(10+2)=2/12=16,67%
rata ocuparii=10/16=62,5%
T1: rata somajului=2/(8+2)=2/10=20%
rata ocuparii=8/12=66,67%
deci somajul si ocuparea cresc deoarece populatia activa scade
4. a) sporeste oferta de locuri de munca
deoarece mai multe locuri de munca inseamna mai multi angajati, deci somajul scade.
5. pe o piata a muncii libera, salariile se ajusteaza in functie de cerere si ofera, astfel incat somajul apare doar daca indivizii refuza sa lucreze la salariul existent, fiind considerat voluntar. in realitate, salariile=rigide si exista nepotriviri intre cerintele firmelor si competentele lucratorilor, ceea ce face ca o parte din somaj sa fie involuntar
Grupa 301, seria A
1. b)să lucreze ore suplimentare
Când salariul crește, timpul liber devine „mai scump”.
2.e) nici una dintre variantele de mai sus
Nu există presiuni inflaționiste, si mai degrabă recesiune.
3.c) rata șomajului și rata ocupării pot evolua în același sens;
Deoarece, in punct de vedere teoretic, rata șomajului și rata ocupării pot evolua în același sens. De exemplu, dacă populația activă crește semnificativ, este posibil să crească și numărul persoanelor ocupate, dar și numărul șomerilor, ceea ce duce la creșterea ambelor rate.
4. a)sporește oferta de locuri de muncă
Deoarece creșterea ofertei de locuri de muncă înseamnă că apar mai multe joburi disponibile. Astfel, o parte dintre persoanele șomere pot fi angajate. Pe măsură ce numărul angajărilor crește, numărul șomerilor scade. Prin urmare, șomajul se reduce.
5.Pe o piață a muncii liberă, salariile sunt flexibile și se ajustează în funcție de cerere și ofertă. Astfel, dacă există șomaj, salariile ar trebui să scadă, iar firmele vor angaja mai mulți lucrători, eliminând dezechilibrul. În aceste condiții, rămâne doar șomajul voluntar, adică situația în care unele persoane aleg să nu lucreze la salariul existent.
Însă, piața muncii nu este complet liberă, deoarece există salariu minim, contracte rigide și nepotriviri între competențele angajaților și cerințele locurilor de muncă. Din această cauză apare și șomajul involuntar, când oamenii doresc să muncească, dar nu găsesc un loc de muncă. De exemplu, un tânăr absolvent poate fi șomer nu pentru că nu vrea să lucreze, ci pentru că angajatorii cer experiență pe care el nu o are.
Badoi Elena-Larisa
Grupa 301 A
1.b) individul va decide să lucreze ore suplimentare deoarece atunci când salariul crește, efectul de substituție devine dominant și timpul liber devine mai „costisitor”, ceea ce îl determină să aleagă mai multă muncă în locul timpului liber.
2.e) nici una dintre variantele de mai sus este corectă deoarece un șomaj mai mare decât șomajul natural arată că economia funcționează sub potențial, cu resurse neutilizate, fără presiuni inflaționiste, deci celelalte afirmații sunt false.
3.c) rata șomajului și rata ocupării pot evolua în același sens deoarece rata ocupării crește de la 62,5% la 66,66%, iar rata șomajului calculată în funcție de populația ocupată crește de la 20% la 25%, deci cele două pot evolua simultan în aceeași direcție.
4.b) șomajul scade dacă crește cererea de locuri de muncă deoarece firmele angajează mai mulți lucrători pentru a acoperi nevoia de forță de muncă, reducând astfel numărul șomerilor.
5.Pe o piață a muncii liberă șomajul este considerat voluntar deoarece salariile se ajustează liber până la echilibru, iar persoanele care nu lucrează aleg să nu accepte salariul existent, însă în realitate există și șomaj involuntar cauzat de rigidități precum salariul minim, lipsa locurilor de muncă disponibile și nepotrivirea dintre cerere și ofertă pe piața muncii.
Munteanu Bianca Ionelia 301A
1. b) să lucreze ore suplimentare.
Explicație: Atunci când salariul crește, timpul liber devine mai „scump” (costul de oportunitate al timpului liber crește). Efectul de substituție determină individul să înlocuiască timpul liber cu munca, deoarece fiecare oră muncită îi aduce acum un venit mai mare. Dacă acest efect este dominant (față de efectul de venit), individul va dori să muncească mai mult.
2.e) nici una dintre variantele de mai sus.
Dacă șomajul actual > șomajul natural, economia se află într-o fază de recesiune, deci resursele sunt subutilizate (nu suprautilizate, deci a e greșit).
Presiunile inflaționiste apar când șomajul este foarte mic (sub nivelul natural), nu când este mare (c e greșit).
Rata naturală este un reper structural, nu este considerată „prea mică” în acest context (b e greșit).
3.a) rata șomajului în funcție de populația ocupată crește cu 25%.
Calcule:
Răspuns corect: a) rata șomajului în funcție de populația ocupată crește cu 25%.
Calcul:
1. Rata șomajului raportată la populația ocupată (Rs/Po):
T0: (2 / 10) × 100 = 20%
T1: (2 / 8) × 100 = 25%
Creșterea: 25% − 20% = 5 puncte procentuale
Evoluția relativă: (25 − 20) / 20 = 25%
2. Rata ocupării (Po / populația activă disponibilă):
T0: 10 / 16 = 62,5%
T1: 8 / 12 ≈ 66,6%
Creșterea: aproximativ 4,1 puncte procentuale
→ Varianta b este ambiguă sau incorectă (depinde de interpretare), însă varianta a este sigur corectă din punct de vedere matematic.
4. Scăderea șomajului
Răspuns corect: a) sporește oferta de locuri de muncă.
Explicație: În macroeconomie, oferta de locuri de muncă vine din partea firmelor (care reprezintă cererea de muncă). Când firmele oferă mai multe posturi, persoanele aflate în căutarea unui job (șomerii) sunt absorbite în populația ocupată, scăzând astfel șomajul. Celelalte variante (creșterea ofertei de muncă, adică a numărului de oameni care caută de lucru) ar tinde să crească șomajul.
5. Argumentație: Șomajul voluntar pe piața liberă
Raționament:
Pe o piață a muncii perfect liberă (fără intervenții exterioare), prețul muncii (salariul) este flexibil. Dacă există un surplus de muncitori (șomaj), salariul ar trebui să scadă până când cererea de muncă a firmelor întâlnește oferta de muncă a indivizilor (echilibru).În acest model, oricine dorește să lucreze la salariul de echilibru va găsi un loc de muncă.Cei care rămân „fără loc de muncă” sunt doar cei care nu acceptă salariul pieței, preferând timpul liber sau căutarea unui job mai bine plătit. Prin urmare, șomajul lor este voluntar.În realitate, piața muncii nu este niciodată „perfect liberă” din cauza rigidităților salariale:Salariul minim: Statul impune un prag sub care firmele nu pot angaja. Dacă acest prag este peste nivelul de echilibru, apare șomajul involuntar (oameni care vor să lucreze la acel salariu, dar nu sunt angajați).
Sindicatele: Prin negocieri colective, acestea mențin salariile ridicate pentru cei angajați („insiders”), făcând dificilă angajarea celor din afară („outsiders”).Teoria salariului de eficiență: Firmele plătesc voluntar mai mult decât media pieței pentru a motiva angajații, a crește productivitatea și a reduce fluctuația de personal (exemplu: marile companii tech precum Google sau Microsoft). Acest lucru creează o coadă de așteptare pentru acele locuri de muncă, adică șomaj.Asimetria informațională: Chiar dacă există joburi, șomerii nu află imediat de ele (șomaj fricțional).
Concluzie: Deși teoretic pe o piață liberă șomajul este doar voluntar, în economia reală, instituțiile (legi, sindicate) și comportamentele strategice ale firmelor transformă o parte din acesta în șomaj involuntar.
Năstase Diana Alexandra
Grupa 302 A
Seria A
1) b) să lucreze ore suplimentare. Deoarece motivația individului de a înlocui timpul liber cu ore suplimentare de muncă este dată de câștigul suplimentar pe care îl poate obține cedând timpul liber în schimbul la orele suplimentare de lucru.
2) e) nici una din variantele de mai sus. Deoarece rata naturală a șomajului reprezintă acel nivel al șomajului la care economia funcționează la capacitate maximă, adică forța de muncă este deplin ocupată, existând doar șomaj voluntar și fricțional. Dacă rata actuală a șomajului este mai mare decât rata naturală, înseamnă că există șomaj ciclic (economia produce sub potențialul său, cum se întâmplă în recesiuni).
3) d) toate cele de mai sus.
Deoarece rata șomajului în funcție de populația ocupată crește cu 25%:
La momentul T0: 2/10* 100 = 20%
La momentul T1: 2/8* 100 = 25%
Creșterea = (25-20)/20 * 100= 25%. Deci, rata a crescut cu 25%.
Rata ocupării crește cu 6,66%:
La momentul T0: 10/16 * 100 = 62.5%
La momentul T1: 8/12 * 100 = 66.66%
Creșterea = (66.66 – 62.5)/62.5 *100 = 6.66%
Rata șomajului și rata ocupării pot evolua în același sens:
Rata șomajului a crescut (de la 12.5% la 16.66%), dar și rata ocupării a crescut (de la 62.5% la 66.66%). Acest paradox aparent este posibil deoarece baza de raportare, chiar dacă populația totală și populația ocupată a scăzut.
4) b) crește cererea de locuri de muncă. Deoarece cererea de locuri de muncă este generată de angajatori (firme). Atunci când aceasta sporește, înseamnă că firmele creează noi posturi și caută să angajeze personal. Acest proces absoarbe persoanele aflate în căutarea unui job, ducând la scăderea șomajului.
5) Logica manualelor clasice de economie pornește de la ideea flexibilității depline a salariilor. Într-un model simplu al cererii și ofertei de muncă, salariul de echilibru este stabilit în punctul în care firmele sunt dispuse să angajeze exact atâția lucrători câți sunt dispuși să muncească la acel nivel de plată. În aceste condiții, nu poate exista un exces de ofertă de muncă: toți cei care acceptă salariul de echilibru își găsesc un loc de muncă.
Dacă o persoană rămâne în afara pieței muncii, explicația teoretică este că aceasta refuză salariul existent. Individul compară beneficiile muncii cu utilitatea timpului liber și decide că nu merită să lucreze pentru suma oferită. Prin urmare, șomajul apare ca o alegere rațională o formă de șomaj voluntar. În teorie, dacă ar accepta un salariu mai mic, persoana respectivă ar putea găsi de lucru, deoarece costul muncii ar deveni suficient de redus pentru angajatori.
Un exemplu din economia contemporană este cel al platformelor de tip „gig”. Un curier sau șofer care refuză să lucreze atunci când tarifele sunt mici este considerat șomer voluntar: există cerere pentru muncă, dar nu la nivelul dorit de el. De asemenea, șomajul de căutare este interpretat în același mod. Mulți tineri aleg să nu accepte primul job disponibil, preferând să caute o ofertă mai bună, ceea ce reprezintă o decizie deliberată.
Totuși, acest model simplificat nu surprinde pe deplin realitatea actuală. Piața muncii este caracterizată de rigidități: salarii minime, contracte, informație imperfectă și nepotriviri între competențe și cerințe. De exemplu, o persoană care își pierde locul de muncă într-un sector în declin nu poate fi angajată imediat într-un domeniu diferit fără calificare, chiar dacă ar accepta un salariu mai mic. În aceste situații, șomajul devine involuntar, fiind determinat de factori structurali și nu doar de alegerea individului.
grupa 358, seria B
1 b) să lucreze ore suplimentare.
În contextul unei creșteri salariale, decizia lucrătorului de a extinde programul de lucru survine atunci când efectul de substituție domină efectul de venit. Din perspectiva costului de oportunitate, timpul liber devine mai costisitor, determinând individul să sacrifice orele de repaus în favoarea câștigurilor monetare. Această conduită reflectă mecanismul de optimizare a alocării timpului, unde utilitatea marginală a venitului depășește utilitatea timpului liber.
2 e) niciuna dintre variantele de mai sus.
Atunci când rata actuală a șomajului depășește nivelul ratei naturale, economia traversează o fază de recesiune, activitatea desfășurându-se sub potențialul maxim. În această conjunctură, resursele sunt subutilizate, ceea ce elimină ipoteza unor presiuni inflaționiste sau a unei supraîncărcări a capacităților de producție. Prin urmare, răspunsul corect este e), situația fiind caracterizată printr-un deficit de cerere de muncă.
3 d) toate cele de mai sus.
Analiza indicatorilor relevă un paradox statistic: creșterea concomitentă a ratei șomajului (cu 25% raportat la populația ocupată) și a ratei ocupării (de la 62,5% la 66,6%). Această evoluție paralelă este explicată academic prin contracția populației active totale într-un ritm mai accelerat decât variația numărului de șomeri sau de persoane ocupate. Fenomenul demonstrează că indicatorii pieței muncii pot evolua în același sens în funcție de dinamica demografică sau de fluxurile populației active.
4 a) sporește oferta de locuri de muncă.
Diminuarea șomajului este condiționată direct de expansiunea cererii de muncă (exprimată prin oferta de locuri de muncă a firmelor). Din punct de vedere macroeconomic, stimularea angajatorilor de a crea noi posturi permite absorbția forței de muncă neocupate, facilitând reechilibrarea pieței și reducerea numărului de persoane aflate în căutarea unui loc de muncă.
5 Teoria economică clasică stipulează că pe o piață a muncii caracterizată prin flexibilitate perfectă a prețurilor, șomajul nu poate fi decât voluntar. În acest model ideal, salariul se ajustează liber până la punctul de echilibru unde cererea egalează oferta; astfel, persoanele neangajate sunt doar cele care aleg să nu lucreze la nivelul curent al remunerației.
În realitatea economică, acest mecanism este perturbat de rigidități instituționale, cum ar fi salariul minim garantat sau puterea de negociere a sindicatelor. Atunci când pragul salarial este impus peste nivelul de echilibru al pieței, firmele sunt forțate să reducă angajările, în special în rândul lucrătorilor cu productivitate scăzută. Astfel, ceea ce teoretic ar trebui să fie o ajustare naturală devine o sursă de șomaj involuntar, generând un dezechilibru structural între oferta de muncă și posibilitățile de absorbție ale economiei.
Avram Teodor
301A
1. Efectul de substituție vs. Efectul de venit
Răspuns corect: b) să lucreze ore suplimentare
Efectul de substituție: Timpul liber devine mai „scump” (costul de oportunitate al relaxării crește), așa că individul tinde să înlocuiască timpul liber cu munca.
Efectul de venit: Individul se simte mai bogat și își permite să „cumpere” mai mult timp liber.
Dacă textul precizează că efectul de substituție este dominant, înseamnă că dorința de a câștiga mai mult prevalează, deci individul va alege să muncească mai mult.
2. Rata șomajului naturalRăspuns corect: e) nici una dintre variantele de mai susArgumentare:Dacă Rs > Rsn (rata curentă > rata naturală), economia se află într-o fază de recesiune sau declin.Resursele sunt subutilizate (nu suprautilizate), deci varianta a) e greșită.Presiunile inflaționiste sunt scăzute (conform curbei Phillips, un șomaj mare tinde să tempereze inflația), deci c) e greșită.Rata naturală este un reper structural, nu este „prea mică” doar pentru că economia merge prost, deci b) e greșită.
3. Analiza indicatorilor (T0 vs T1)
Răspuns corect: d) toate cele de mai sus
Argumentare:
Să calculăm indicatorii pentru a verifica afirmațiile:
Rata șomajului (raportată la populația ocupată):T0: (2/10) x 100 = 20% T1: (2/8)x100 = 25% Creșterea este de la 20% la 25%, adică o creștere de 25% (procentual, raportat la valoarea inițială: 5/20 = 0.25). Afirmația (a) este corectă.Rata ocupării (raportată la populația activă):T0: (10/16) \times 100 = 62.5% T1: (8/12)x 100 = 66.66%
4. Dinamica pieței muncii
Răspuns corect: a) sporește oferta de locuri de muncă
Argumentare:
Șomajul reprezintă excesul de ofertă de muncă (oamenii care vor să lucreze) față de cererea de muncă (locurile oferite de firme).
Oferta de locuri de muncă este, de fapt, cererea de muncă din partea firmelor. Dacă firmele oferă mai multe posturi, șomerii sunt absorbiți și șomajul scade.
Atenție la confuzia de termeni: „creșterea ofertei de muncă” (d) ar însemna mai mulți oameni care caută de lucru, ceea ce ar crește șomajul dacă restul condițiilor rămân neschimbate.
5. Șomajul voluntar pe o piață liberă
Argumentare:
Într-un model teoretic de piață a muncii perfect liberă (fără intervenția statului), salariul este un preț flexibil care se ajustează până când cererea devine egală cu oferta.
Logica: Dacă există oameni care nu găsesc de lucru la salariul curent, concurența dintre ei ar trebui să determine scăderea salariului până la un nivel la care angajatorii sunt dispuși să îi primească. În acest punct de echilibru, oricine dorește să lucreze la „prețul pieței” poate face acest lucru. Prin urmare, cei care rămân fără job sunt doar cei care nu acceptă nivelul salarial de echilibru (considerându-l prea mic), preferând să aștepte sau să caute altceva. Aceasta este definiția șomajului voluntar.
Ene Alexandru-Ionut
Seria A
Grupa 305
1. Dacă salariul crește și efectul de substituție este dominant, individul înlocuiește timpul liber cu muncă deoarece timpul liber devine mai costisitor.
Răspuns corect: b) să lucreze ore suplimentare.
2. Dacă rata actuală a șomajului este mai mare decât rata naturală, economia funcționează sub potențial, nu există suprautilizare a resurselor și nici presiuni inflaționiste.
Răspuns corect: e) nici una dintre variantele de mai sus.
3.
Rata șomajului T0 = 2/16×100 = 12,5%
Rata șomajului T1 = 2/12×100 = 16,67% (crește)
Rata ocupării T0 = 10/21×100 = 47,62%
Rata ocupării T1 = 8/20×100 = 40% (scade)
a) fals; b) fals; c) fals
Răspuns corect: e) nici una din cele de mai sus.
4. Șomajul scade când cresc locurile de muncă sau cererea de muncă.
Răspuns corect: a) și b).
5. Pe o piață a muncii liberă, salariile sunt flexibile, iar persoanele dispuse să accepte salariul de echilibru își găsesc loc de muncă. De aceea există doar șomaj voluntar (persoane care refuză salariul existent). În realitate apar rigidități (salariu minim, crize economice, nepotrivire calificări), ceea ce generează și șomaj involuntar.
Nume și prenume: [Dinu Mihai Razvan]
Seria: [A]
Grupa: [305]
1. Dacă salariul crește și efectul de substituție este dominant, individul înlocuiește timpul liber cu muncă deoarece timpul liber devine mai costisitor.
Răspuns corect: b) să lucreze ore suplimentare.
2. Dacă rata actuală a șomajului este mai mare decât rata naturală, economia funcționează sub potențial, nu există suprautilizare a resurselor și nici presiuni inflaționiste.
Răspuns corect: e) nici una dintre variantele de mai sus.
3.
Rata șomajului T0 = 2/16×100 = 12,5%
Rata șomajului T1 = 2/12×100 = 16,67% (crește)
Rata ocupării T0 = 10/21×100 = 47,62%
Rata ocupării T1 = 8/20×100 = 40% (scade)
a) fals; b) fals; c) fals.
Răspuns corect: e) nici una din cele de mai sus.
4. Șomajul scade când cresc locurile de muncă sau cererea de muncă.
Răspuns corect: a) și b).
5. Pe o piață a muncii liberă, salariile sunt flexibile, iar persoanele dispuse să accepte salariul de echilibru își găsesc loc de muncă. De aceea există doar șomaj voluntar (persoane care refuză salariul existent). În realitate apar rigidități (salariu minim, crize economice, nepotrivire calificări), ceea ce generează și șomaj involuntar.
Chiriac Robert Adrian 303A
1. Dacă salariul crește, iar efectul de substituție este dominant, individul va decide:
Răspuns corect: b) să lucreze ore suplimentare.
Efectul de substituție la creșterea salariului înseamnă că timpul liber devine mai
scump (costul său de oportunitate crește). Prin urmare, individul este motivat să
înlocuiască timpul liber cu munca pentru a câștiga mai mult, luând decizia de a lucra ore
suplimentare.
2. Dacă rata actuală a șomajului este mai mare decât rata șomajului natural, atunci: a)
resursele economiei sunt suprautilizate;
Răspuns corect: e) nici una dintre variantele de mai sus.
Atunci când rata actuală a șomajului depășește rata șomajului natural, economia
se află într-un decalaj recesionist (există șomaj ciclic). Acest lucru înseamnă că resursele
sunt SUButilizate (nu suprautilizate, eliminând varianta a), iar presiunile inflaționiste sunt
slabe sau inexistente (eliminând varianta c). Rata șomajului natural este o caracteristică
structurală, deci nu este „prea mică” în acest context.
3. Se cunosc următoarele date:
Populația totală: T0=21, T1=20
Populația activă disponibilă: T0=16, T1=12
Populația ocupată: T0=10, T1=8
Șomeri: T0=2, T1=2
Răspuns corect: d) toate cele de mai sus.
a) Rata șomajului la populația ocupată (Rs_po = Șomeri / Pop. Ocupată). T0: 2/10 = 20%.
T1: 2/8 = 25%. Creșterea procentuală este (25-20)/20 = 25%. Corect.
b) Rata ocupării (Pop. Ocupată / Pop. Activă). T0: 10/16 = 62,5%. T1: 8/12 = 66,66%.
Creșterea este (66,66-62,5)/62,5 = 6,66%. Corect.
c) Din calculele de mai sus reiese că ambele rate (cea a șomajului și a ocupării) au crescut în
T1 față de T0, demonstrând că pot evolua în același sens. Corect.
4. Șomajul va scădea dacă:
Răspuns corect: a) sporește oferta de locuri de muncă.
„Oferta de locuri de muncă” vine din partea firmelor și reprezintă „cererea de
muncă” (angajatorii care caută personal). Când aceasta sporește, se creează noi joburi, iar o
parte dintre șomeri vor fi angajați, ducând la scăderea șomajului.
5. Manualele de economie arată că pe o piață a muncii liberă nu poate exista decât șomajul voluntar. Cum poate fi explicat acest raționament? Argumentează și exemplifică ținând cont de realitățile pieței muncii contemporane.
Răspuns:
Acest raționament clasic se bazează pe ipoteza flexibilității perfecte a salariilor. Pe o piață complet liberă, dacă există mai mulți oameni care caută de lucru decât locuri disponibile, concurența între aceștia va duce la scăderea salariului. Salariul va tot scădea până când se atinge un echilibru în care toți cei care vor să muncească la acel nivel salarial sunt angajați. Astfel, singurii care rămân fără job sunt cei care nu acceptă salariul pieței (șomeri voluntari).
În realitățile pieței muncii contemporane, acest model teoretic întâmpină obstacole. Piața muncii nu este perfect flexibilă din cauza factorilor instituționali: salariul minim pe economie impus de stat, puterea sindicatelor și contractele colective de muncă. De exemplu, dacă un tânăr fără experiență este dispus să lucreze pentru 1500 lei, dar salariul minim legal este de 2000 lei, angajatorul ar putea considera că productivitatea lui nu acoperă costul de 2000 lei și nu îl va angaja. Astfel, tânărul rămâne în șomaj involuntar, blocat de rigiditatea legislativă a pieței.
Grupa 302A
Diaconu Maria Alexandra
1) b) să lucreze ore suplimentare
Când salariul crește și efectul de substituție este dominant, timpul liber devine mai „scump”. Individul renunță la timp liber și alege să muncească mai mult pentru a obține venituri mai mari.
2) e) nici una din variantele de mai sus
Dacă rata șomajului este mai mare decât rata naturală, economia se află sub potențialul său, ceea ce înseamnă că resursele de muncă nu sunt utilizate complet. În această situație nu apar presiuni inflaționiste puternice, ci mai degrabă presiuni de scădere a prețurilor și salariilor. Prin urmare, niciuna dintre variantele propuse nu este corectă.
3) d) toate cele de mai sus.
Deoarece rata șomajului în funcție de populația ocupată crește cu 25%:
La momentul T0: 2/10* 100 = 20%
La momentul T1: 2/8* 100 = 25%
Creșterea = (25-20)/20 * 100= 25%. Deci, rata a crescut cu 25%.
Rata ocupării crește cu 6,66%:
La momentul T0: 10/16 * 100 = 62.5%
La momentul T1: 8/12 * 100 = 66.66%
Creșterea = (66.66 – 62.5)/62.5 *100 = 6.66%
Rata șomajului și rata ocupării pot evolua în același sens:
Rata șomajului a crescut (de la 12.5% la 16.66%), dar și rata ocupării a crescut (de la 62.5% la 66.66%). Acest paradox aparent este posibil deoarece baza de raportare, chiar dacă populația totală și populația ocupată a scăzut.
4) b) crește cererea de locuri de muncă. Deoarece cererea de locuri de muncă este generată de angajatori (firme). Atunci când aceasta sporește, înseamnă că firmele creează noi posturi și caută să angajeze personal. Acest proces absoarbe persoanele aflate în căutarea unui job, ducând la scăderea șomajului.
5) Afirmația conform căreia, pe o piață a muncii liberă, nu poate exista decât șomaj voluntar se bazează pe ipoteza că salariile sunt perfect flexibile și se ajustează rapid la dezechilibrele dintre cerere și ofertă. Astfel, dacă apare șomaj, salariile ar scădea până la un nivel la care toate persoanele dispuse să muncească ar fi angajate. În acest context, singurele persoane rămase fără loc de muncă ar fi cele care refuză salariul existent sau aleg să nu lucreze, deci șomajul ar fi voluntar.
În realitatea contemporană, această ipoteză este însă prea simplificată. Piața muncii este afectată de numeroase rigidități, precum salariul minim, contractele colective sau deciziile firmelor de a nu reduce salariile pentru a menține motivația angajaților. De asemenea, există șomaj involuntar, deoarece multe persoane sunt dispuse să lucreze la salariul existent, dar nu găsesc un loc de muncă. În plus, apar nepotriviri între calificările lucrătorilor și cerințele angajatorilor, precum și perioade de căutare a unui loc de muncă, ceea ce duce la șomaj fricțional și structural. Prin urmare, în economia reală, șomajul nu este doar voluntar, ci are cauze multiple care țin de imperfecțiunile pieței muncii.
Bădiță Andreea Gabriela
grupa 301, seria A
1.b) Atunci când salariul crește și efectul de substituție este mai puternic decât efectul de venit, oamenii sunt motivați să muncească mai mult, deoarece timpul liber devine mai „costisitor”. Astfel, ei aleg să renunțe la o parte din timpul liber în favoarea muncii.
2.e) Dacă rata șomajului este mai mare decât rata naturală, înseamnă că economia nu folosește toate resursele disponibile. În această situație nu apar presiuni inflaționiste, deoarece cererea din economie este mai scăzută. Celelalte variante descriu situații diferite, de aceea nu sunt potrivite.
3.a) rata șomajului în funcție de populația ocupată crește cu 25%
Calculăm:
rata șomajului (față de populația ocupată):
T0: 2 / 10 = 20%
T1: 2 / 8 = 25%
=>crește cu 25%
rata ocupării:
T0: 10 / 21 ≈ 47,62%
T1: 8 / 20 = 40%
=>scade
Nu evoluează în același sens
4.a) Dacă firmele oferă mai multe locuri de muncă (adică cererea de muncă crește), mai multe persoane sunt angajate. În consecință, numărul șomerilor scade.
5. În teorie, pe o piață a muncii complet liberă, salariile se ajustează astfel încât cererea și oferta de muncă să fie în echilibru, iar șomajul existent ar fi doar voluntar. Totuși, în realitate, piața muncii nu funcționează perfect. Există factori precum salariul minim, sindicatele sau lipsa de informație, care împiedică ajustarea rapidă a salariilor. De asemenea, pot exista nepotriviri între competențele lucrătorilor și cerințele angajatorilor. Din aceste motive, apare și șomajul involuntar, nu doar cel voluntar.
Aur Maria Beatrice
grupa 301, seria A
1.b) deoarece, salariul crește și efectul de substituție este dominant, munca devine mai atractivă decât timpul liber. Individul renunță la timp liber și muncește mai mult.
2.e) deoarece, șomajul este peste rata naturală, economia nu utilizează complet resursele și nu există presiuni inflaționiste. Celelalte variante descriu situații opuse.
3.a) rata șomajului în funcție de populația ocupată crește cu 25%
rata șomajului (față de populația ocupată):
T0: 2 / 10 = 20%
T1: 2 / 8 = 25%
=>crește cu 25%
rata ocupării:
T0: 10 / 21 ≈ 47,62%
T1: 8 / 20 = 40%
=>scade
Nu evoluează în același sens
4. apar mai multe locuri de muncă (crește cererea de muncă din partea firmelor), mai mulți oameni sunt angajați, deci șomajul scade.
5.Pe o piață a muncii liberă, salariile se ajustează până la echilibru, astfel încât toți cei dispuși să lucreze la salariul existent își găsesc un job. Prin urmare, șomajul ar fi doar voluntar.
În realitate însă, din cauza rigidităților și crizelor (precum pandemia de COVID-19), există și șomaj involuntar.
Florea Elena Theodora Seria A, grupa 305
1 b) Decizia de a lucra ore suplimentare
Atunci cand salariul creste, individul se afla la intersectia a doua forte contrare.
Efectul de venit il face pe acesta sa se simta mai bogat, incurajandu-l sa consume mai mult timp liber ca pe un bun de pret.
In contrapondere, efectul de substitutie creste costul de oportunitate al fiecarei ore de pauza, deoarece timpul liber devine acum mai scump prin raportare la venitul ratat.
Daca dorinta de a profita de salariul mai mare (efectul de substitutie) depaseste nevoia de odihna, persoana va alege sa isi sacrifice timpul liber in favoarea orelor suplimentare.
2 e) Niciuna dintre variantele de mai sus
O rata a somajului care depaseste nivelul natural este un semnal clar al somajului ciclic, specific perioadelor de declin economic.
In aceasta situatie, economia nu reuseste sa isi utilizeze resursele la capacitate maxima, rezultand o stare de subutilizare a fortei de munca.
Deoarece cererea este slaba, nu exista riscul unor presiuni inflationiste; din contra, economia tinde spre deflatie.
In tot acest timp, rata naturala ramane un indicator de referinta care descrie structura pietei, fara a fi influentata de aceste variatii temporare.
3 d) Toate cele de mai sus
T0: 2 / 10 = 20%
T1: 2/8 = 25%
Cresterea relativa de la 20% la 25%: (25 – 20) / 20 = 0,25 (crestere cu 25%)
Rata ocuparii impartind populatia ocupata la populatia activa disponibila:
T0: 10 / 16 = 62,5%
T1 este 8 / 12 = 66,66%
Cresterea relativa aici este (66.66 – 62,5) / 62,5 = 0,0666 (crestere cu 6.66%)
4 a) Sporeste oferta de locuri de muncă
In economie, termenul de “oferta de locuri de munca” se refera strict la posturile vacante create de angajatori.
Cresterea acestei oferte inseamna ca apar noi oportunitati care pot absorbi persoanele fara job, ducand astfel la scaderea ratei somajului.
Trebuie facuta o distinctie clara fata de “oferta de munca”, care reprezinta numarul de oameni dispusi sa lucreze;
daca aceasta din urma ar creste fara ca firmele sa ofere posturi noi, somajul ar tinde sa creasca, nu sa scada.
5
Piata libera si persistenta somajului involuntar
Desi modelele teoretice sustin ca pe o piata libera salariile se ajusteaza pana cand ramane doar somajul voluntar, practica economica arata o realitate diferita.
Somajul involuntar persista din cauza rigiditatii salariilor, care nu pot scadea sub anumite praguri impuse de lege sau sindicate.
De asemenea, factori precum timpul necesar pentru gasirea unui job (somaj frictional) sau decalajul dintre competentele lucratorilor si cerintele tehnologice moderne (somaj structural) impiedica piata sa ajunga la un echilibru perfect.
Crișan Maria Isabela grupa 304 seria A
1. b)
Să accepte efectuarea de ore suplimentare, deoarece, odată cu creșterea nivelului salariilor, crește și timpul dedicat muncii, atâta timp cât indivizii consideră că veniturile suplimentare sunt mai valoroase decât satisfacția pierdută prin reducerea timpului liber.
2. e)
Niciuna dintre variantele anterioare, deoarece atunci când rata șomajului efectiv depășește nivelul natural, economia se află într-o stare de subocupare, caracterizată printr-o cerere insuficientă de muncă. Această situație generează presiuni deflaționiste, nu inflaționiste. În viziunea keynesistă, șomajul este în mare parte involuntar și determinat de o cerere agregată slabă, fiind opusul unei economii supraîncălzite.
3. a)
Rata șomajului raportată la populația ocupată crește cu 25%, deoarece:
în perioada T1 aceasta este ( 2/8 \times 100 = 25% ), iar în perioada T0 este ( 2/10 \times 100 = 20% ).
4. b)
Crește cererea de muncă, întrucât reducerea șomajului apare atunci când cererea de muncă (numărul locurilor de muncă disponibile) se majorează, diminuând dezechilibrul dintre ofertă și cerere. Echilibrul pe piața muncii este atins atunci când oferta de muncă este egală cu cererea de muncă, iar șomajul apare ca un exces de ofertă; prin urmare, creșterea cererii contribuie la reducerea acestuia.
Pe o piață a muncii complet liberă, salariile se ajustează flexibil în funcție de cerere și ofertă până la atingerea unui nivel de echilibru. La acest nivel, toți indivizii dispuși să muncească pentru salariul existent își pot găsi un loc de muncă, astfel încât șomajul nu poate fi decât voluntar. Aceasta înseamnă că persoanele care rămân fără loc de muncă aleg, de fapt, să nu accepte salariul de echilibru sau condițiile oferite pe piață, preferând să aștepte oportunități mai avantajoase. Raționamentul se bazează pe teoria clasică, conform căreia salariul este determinat de productivitatea marginală a muncii, iar orice dezechilibru este corectat rapid prin ajustarea salariilor. În acest sens, șomerii sunt considerați acele persoane care refuză să se angajeze în condițiile existente ale pieței muncii. Un exemplu contemporan poate fi întâlnit și în România, unde un lucrător calificat poate refuza un loc de muncă plătit cu aproximativ 3.000 lei, considerând că poate obține venituri mai mari din activități alternative, precum freelancingul sau munca în străinătate, ceea ce transformă șomajul său într-unul voluntar. Totuși, în realitate, piața muncii nu este pe deplin liberă, existând diverse rigidități, precum salariul minim, contractele colective sau influența sindicatelor, care limitează ajustarea salariilor. Aceste intervenții pot genera șomaj involuntar, deoarece salariile nu pot scădea până la nivelul de echilibru, ceea ce arată că, deși teoria clasică explică șomajul ca fiind voluntar, în economia contemporană coexistă atât șomajul voluntar, cât și cel involuntar.
Alexandrescu Crina-Maria
grupa 301, seria A
1.b) să lucreze ore suplimentare
Când salariul crește și efectul de substituție este dominant, munca devine mai atractivă decât timpul liber. Individul renunță la timp liber și muncește mai mult.
2.e) nici una dintre variantele de mai sus
Dacă șomajul este peste rata naturală, economia nu utilizează complet resursele și nu există presiuni inflaționiste. Celelalte variante descriu situații opuse.
3.a) rata șomajului în funcție de populația ocupată crește cu 25%
Calculăm:
rata șomajului (față de populația ocupată):
T0: 2 / 10 = 20%
T1: 2 / 8 = 25%
=>crește cu 25%
rata ocupării:
T0: 10 / 21 ≈ 47,62%
T1: 8 / 20 = 40%
=>scade
Nu evoluează în același sens
4.a) sporește oferta de locuri de muncă
Dacă apar mai multe locuri de muncă (crește cererea de muncă din partea firmelor), mai mulți oameni sunt angajați, deci șomajul scade.
5.Pe o piață a muncii complet liberă, manualele de economie susțin că poate exista doar șomaj voluntar, deoarece salariile sunt flexibile și se ajustează astfel încât cererea și oferta de muncă să fie în echilibru. În aceste condiții, persoanele care nu lucrează aleg acest lucru deoarece nu acceptă salariul existent.
Totuși, în realitate, piața muncii nu este perfect liberă. Există rigidități precum salariul minim, sindicatele sau lipsa de informație, care împiedică ajustarea rapidă a salariilor. De asemenea, apar nepotriviri între competențele lucrătorilor și cerințele locurilor de muncă. Din aceste motive, în economia contemporană există și șomaj involuntar, nu doar voluntar.
Seria A Grupa 301
1.b) să lucreze ore suplimentare.
În momentul în care remunerația crește, iar efectul de substituție devine dominant față de cel de venit, individul alege să își extindă timpul dedicat muncii. Din perspectiva analizei economice, timpul liber devine mai costisitor prin prisma costului de oportunitate, ceea ce determină lucrătorul să sacrifice perioadele de repaus în favoarea unui venit monetar sporit, urmând modelul de optimizare a timpului studiat.
2.e) niciuna dintre variantele de mai sus.
Depășirea ratei naturale a șomajului indică o stare de subutilizare a capacităților de producție, specifică perioadelor de recesiune economică. Într-un astfel de context, nu putem identifica presiuni inflaționiste sau o supraîncărcare a resurselor; din contră, problema centrală este decalajul dintre oferta ridicată de forță de muncă și cererea insuficientă din partea angajatorilor.
3.d) toate cele de mai sus.
Calculul statistic evidențiază o creștere simultană a ratei șomajului (cu 25% raportat la populația ocupată) și a ratei de ocupare (de la 62,5% la 66,6%). Acest fenomen aparent paradoxal este explicat academic prin reducerea mai pronunțată a populației active în comparație cu celelalte segmente, demonstrând că acești indicatori pot avea traiectorii paralele în anumite condiții demografice.
4.a) sporește oferta de locuri de muncă.
Diminuarea șomajului este direct corelată cu expansiunea ofertei de posturi vacante (care reprezintă, în fapt, cererea de muncă a companiilor). O piață a muncii dinamică, ce oferă mai multe oportunități de angajare, permite absorbția persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, reducând astfel dezechilibrele și numărul celor neocupați.
5. Teoria economică clasică argumentează că, pe o piață a muncii fără distorsiuni, unde salariile sunt perfect flexibile, șomajul are exclusiv un caracter voluntar. Echilibrul se stabilește natural acolo unde cererea și oferta coincid, iar persoanele rămase în afara câmpului muncii sunt doar acelea care nu acceptă nivelul salarial stabilit de piață.
În contextul economic actual, acest mecanism este adesea perturbat de bariere instituționale, cum ar fi pragurile minime de salarizare sau negocierile colective. Când statul impune un salariu minim superior punctului de echilibru, angajatorii nu mai pot justifica economic menținerea salariaților a căror productivitate este sub acest nivel. Astfel, ceea ce teoretic ar fi trebuit să fie o piață autoreglată devine o sursă de șomaj involuntar, afectând cu precădere forța de muncă mai puțin calificată.
Ioan Cristian
306B
Rezolvare:
1. Dacă salariul crește, iar efectul de substituție este dominant;
Efectul de substituție înseamnă că timpul liber devine „mai scump”, deci individul îl înlocuiește cu muncă pentru a câștiga mai mult.
Răspuns corect: b) să lucreze ore suplimentare
2. Dacă rata șomajului actuală > rata șomajului natural…
Șomajul natural = nivel „normal” (voluntar + fricțional).
Dacă șomajul real e mai mare, înseamnă că:
• există subutilizare a resurselor (nu suprautilizare )
• nu implică neapărat inflație (aceasta apare mai ales când șomajul e sub nivelul natural )
Răspuns corect: e) nici una dintre variantele de mai sus
3.
T0:
• Rata șomajului = 2 / 16 = 12.5%
• Rata ocupării = 10 / 16 = 62.5%
T1:
• Rata șomajului = 2 / 12 = 16.67%
• Rata ocupării = 8 / 12 = 66.67%
a) Creștere șomaj:
de la 12.5% → 16.67%
Creștere relativă ≈ 33%, nu 25%
b) Rata ocupării:
62.5% → 66.67%
Creștere ≈ 4.17 puncte procentuale, nu 6.66%
c) Rata șomajului și ocupării cresc simultan (exact ce rezultă din calcule)
Răspuns corect: c)
4. Șomajul va scădea dacă…
Șomajul apare când oferta de muncă > cererea de muncă.
Scade dacă:
• cresc locurile de muncă (cererea de muncă)
Răspuns corect: b) crește cererea de locuri de muncă
5. De ce pe o piață liberă există doar șomaj voluntar?
Pe o piață a muncii complet liberă:
• salariile sunt flexibile (pot scădea)
• dacă există șomaj, salariile scad până când:
• firmele angajează mai mult
• oferta = cerere
Deci nu poate exista șomaj involuntar (persoane dispuse să muncească la salariul pieței, dar fără loc de muncă)
Singurul șomaj posibil:
• voluntar (refuză salariul existent)
• fricțional (între joburi)
Exemplu:
Dacă statul impune salariu minim de 4500 lei:
• unii angajați produc doar 3000 lei valoare
• firmele nu îi mai angajează
apare șomaj involuntar
Prin urmare
• În teorie (piață liberă): doar șomaj voluntar
• În practică: apare șomaj involuntar din cauza:
• intervenției statului
• rigidității salariilor
• imperfecțiunilor pieței
Caragea Andrei
Grupa 303
Seria A
1) Când salariul crește, timpul liber devine “mai scump”, costul de oportunitate al unei ore de relaxare crește, renunți la mai mulți bani dacă nu lucrezi.
Dacă efectul de substituție domină efectul de venit, individul înlocuiește timpul liber cu muncă.
Răspuns corect este b).
2) Dacă șomajul actual depășește nivelul natural, economia este sub potențial și resursele sunt subutilizate, fără presiuni inflaționiste puternice. Prin urmare, răspunsul corect este e).
3) Date:
T0: populație activă disponibilă = 16; ocupați = 10; șomeri = 2
T1: populație activă disponibilă = 12; ocupați = 8; șomeri = 2
a)
T0: U/E=2/10=0,2
T1: U/E=2/8=0,25
Creșterea relativă:
Δ = (0,25 – 0,2) / 0,2 = 0,25 = 25%
a) este adevărată.
b)
T0: 10/16=0,625
T1: 8/12=0,6666
Creșterea relativă:
Δ = (0,6666 – 0,625) / 0,625 ≈ 0,0666 = 6,66%
c)
rata U/E a crescut (0,2 → 0,25)
rata ocupării E/PA a crescut (0,625 → 0,6666)
c) este adevărată.
4) Șomajul scade când crește cererea de muncă, adică firmele vor să angajeze mai mult/ apar mai multe posturi disponibile. Raspunsul corect este a).
5) În modelul teoretic, pe o piață a muncii liberă salariile sunt flexibile și se ajustează rapid. Dacă apare șomaj, salariile scad până când firmele angajează mai mult și piața se echilibrează. Astfel, cei care rămân fără loc de muncă sunt considerați șomeri voluntari, deoarece nu acceptă salariul existent.
În realitate, salariile nu sunt complet flexibile, există rigidități, timp de căutare și nepotriviri între cerere și ofertă. Din aceste motive apare și șomaj involuntar, nu doar voluntar.
Gherghescu Larisa-Gabriela, grupa 306B
1. Dacă salariul crește, iar efectul de substituție este dominant;
Efectul de substituție înseamnă că timpul liber devine „mai scump”, deci individul îl înlocuiește cu muncă pentru a câștiga mai mult.
Răspuns corect: b) să lucreze ore suplimentare
2. Dacă rata șomajului actuală > rata șomajului natural…
Șomajul natural = nivel „normal” (voluntar + fricțional).
Dacă șomajul real e mai mare, înseamnă că:
• există subutilizare a resurselor (nu suprautilizare )
• nu implică neapărat inflație (aceasta apare mai ales când șomajul e sub nivelul natural )
Răspuns corect: e) nici una dintre variantele de mai sus
3.
T0:
• Rata șomajului = 2 / 16 = 12.5%
• Rata ocupării = 10 / 16 = 62.5%
T1:
• Rata șomajului = 2 / 12 = 16.67%
• Rata ocupării = 8 / 12 = 66.67%
a) Creștere șomaj:
de la 12.5% → 16.67%
Creștere relativă ≈ 33%, nu 25%
b) Rata ocupării:
62.5% → 66.67%
Creștere ≈ 4.17 puncte procentuale, nu 6.66%
c) Rata șomajului și ocupării cresc simultan (exact ce rezultă din calcule)
Răspuns corect: c)
4. Șomajul va scădea dacă…
Șomajul apare când oferta de muncă > cererea de muncă.
Scade dacă:
• cresc locurile de muncă (cererea de muncă)
Răspuns corect: b) crește cererea de locuri de muncă
5. De ce pe o piață liberă există doar șomaj voluntar?
Pe o piață a muncii complet liberă:
• salariile sunt flexibile (pot scădea)
• dacă există șomaj, salariile scad până când:
• firmele angajează mai mult
• oferta = cerere
Deci nu poate exista șomaj involuntar (persoane dispuse să muncească la salariul pieței, dar fără loc de muncă)
Singurul șomaj posibil:
• voluntar (refuză salariul existent)
• fricțional (între joburi)
Exemplu:
Dacă statul impune salariu minim de 4500 lei:
• unii angajați produc doar 3000 lei valoare
• firmele nu îi mai angajează
apare șomaj involuntar
Prin urmare
• În teorie (piață liberă): doar șomaj voluntar
• În practică: apare șomaj involuntar din cauza:
• intervenției statului
• rigidității salariilor
• imperfecțiunilor pieței
Grupa 302A
Bocioancă Maria Karina
1) b) să lucreze ore suplimentare.
Atunci când salariul crește, apar două efecte:
• efectul de substituție: timpul liber devine mai „costisitor” (renunți la un venit mai mare dacă nu lucrezi), deci individul înlocuiește timpul liber cu muncă;
• efectul de venit: individul, fiind mai bogat, poate „cumpăra” mai mult timp liber.
Dacă efectul de substituție este dominant, atunci creșterea salariului determină creșterea ofertei de muncă, adică individul va lucra mai multe ore.
2) e) nici una din variantele de mai sus.
Atunci când rata efectivă a șomajului depășește rata naturală a șomajului, economia funcționează sub nivelul său potențial, ceea ce indică existența unor resurse neutilizate, în special forță de muncă. Într-o astfel de situație, nu se poate vorbi despre suprautilizarea resurselor sau despre presiuni inflaționiste, ci dimpotrivă, despre presiuni dezinflaționiste sau chiar recesioniste. De asemenea, această situație nu implică în mod necesar că rata naturală a șomajului este prea mică, ci reflectă dezechilibre temporare sau ciclice ale economiei. Prin urmare, niciuna dintre afirmațiile propuse nu este corectă.
3) d) toate cele de mai sus.
Deoarece rata șomajului în funcție de populația ocupată crește cu 25%:
La momentul T0: 2/10* 100 = 20%
La momentul T1: 2/8* 100 = 25%
Creșterea = (25-20)/20 * 100= 25%. Deci, rata a crescut cu 25%.
Rata ocupării crește cu 6,66%:
La momentul T0: 10/16 * 100 = 62.5%
La momentul T1: 8/12 * 100 = 66.66%
Creșterea = (66.66 – 62.5)/62.5 *100 = 6.66%
Rata șomajului și rata ocupării pot evolua în același sens:
Rata șomajului a crescut (de la 12.5% la 16.66%), dar și rata ocupării a crescut (de la 62.5% la 66.66%). Acest paradox aparent este posibil deoarece baza de raportare, chiar dacă populația totală și populația ocupată a scăzut.
4) b) crește cererea de locuri de muncă. Deoarece cererea de locuri de muncă este generată de angajatori (firme). Atunci când aceasta sporește, înseamnă că firmele creează noi posturi și caută să angajeze personal. Acest proces absoarbe persoanele aflate în căutarea unui job, ducând la scăderea șomajului.
5) Conform teoriei economice clasice și neoclasice, pe o piață a muncii perfect concurențială și liberă, șomajul existent este exclusiv voluntar, deoarece salariile sunt perfect flexibile și se ajustează rapid pentru a echilibra cererea și oferta de muncă. În aceste condiții, orice individ dispus să accepte salariul de echilibru își poate găsi un loc de muncă, iar cei care rămân în afara pieței muncii aleg în mod deliberat să nu lucreze, fie pentru că preferă timpul liber, fie pentru că au un salariu de rezervă mai ridicat decât cel oferit pe piață. Astfel, șomajul apare ca rezultat al unei decizii individuale raționale, nu ca efect al unui dezechilibru economic.
Totuși, această perspectivă teoretică este limitată în raport cu realitățile pieței muncii contemporane. În practică, salariile nu sunt perfect flexibile, existând rigidități generate de legislația muncii, de instituirea salariului minim, de contractele colective și de rolul sindicatelor, ceea ce împiedică ajustarea rapidă a pieței către echilibru. În plus, imperfecțiunile informaționale fac ca lucrătorii și angajatorii să nu dispună de informații complete despre oportunitățile existente, generând șomaj fricțional. De asemenea, schimbările tehnologice și structurale ale economiei determină nepotriviri între competențele forței de muncă și cerințele angajatorilor, conducând la șomaj structural.
Mai mult, în contextul fluctuațiilor economice, în special în perioade de recesiune, cererea agregată scade, iar firmele reduc numărul de angajați, ceea ce duce la apariția șomajului involuntar. În aceste situații, indivizii sunt dispuși să muncească la salariile existente sau chiar mai mici, dar nu își pot găsi un loc de muncă din cauza insuficienței cererii. Exemple relevante pot fi observate în timpul crizelor economice recente, când rata șomajului a crescut semnificativ fără ca preferințele individuale pentru muncă să se fi modificat.
Prin urmare, deși modelul clasic oferă un cadru teoretic coerent, în economia reală șomajul nu poate fi explicat exclusiv ca fenomen voluntar, ci trebuie înțeles ca rezultat al interacțiunii dintre factori instituționali, structurali și ciclici, care generează într-o măsură importantă șomaj involuntar.
Dragu Ștefania Denisa
Anul 2
Seria A
Grupa 334
1.b) sa lucreze ore suplimentare
Efectul de substituție arată ca oamenii sunt dispuși să renunțe la o parte din timpul liber ca să muncească mai mult atunci când vor să câștige bani în plus.
2. e) nici o variantă
Înseamnă ca economia lucrează sub potențial , resursele nu sunt suprautilizate și nu există presiuni inflaționiste ci, din potrivă , presiuni dezinflaționiste sau deflaționiste.
3.d) toate
a- Rata șomajului în funcție de populația ocupată
=someri\pop ocupată x 100
T0=2\10 x100=20%
T1=2/8×100=25%
Crește cu 25%
b-Rata ocupării =Pop ocupată/pop activă disponibilă x100
T0=10/16 x100=62,5%
T1=8/12 x100=66,66%
Crește cu 6,66%
c- Rata șomajului = nr șomeri / forța de muncă x100
= nr șomeri / pop ocupata+nr șomeri x100
T0=2/10+2 x100=16,66%
T1=2/8+2 x100=20%
Cresc
4.a) sporește oferta locurilor de muncă
Șomajul reprezintă situația în care persoanele apte de muncă nu găsesc un loc de muncă . Dacă oferta locurilor de muncă crește, mai mulți oameni pot fi angajați, ceea ce duce la scăderea șomajului
5.Cei care sunt șomeri pe o piață a muncii complet liberă aleg să nu accepte locurile de muncă disponibile ( de obicei din cauza salariului considerat prea mic ) deci nu sunt forțați să fie șomeri, de aici și termenul de ,, șomaj voluntar “.
Ex: O persoană refuză un post plătit cu salariul minim , considerând ca este sub așteptările sale sau ca nu corespunde calificărilor sale . Intr o piață perfect libera , aceasta persoana este considerată șomer voluntar, pentru ca exista oferte de muncă dar nu le accepta .
307 B
1. b) – crește salariul – timpul liber devine mai „scump” – individul muncește mai mult (efect de substituție)
2. e) – șomaj > natural – economia e sub potențial (resurse neutilizate) – niciuna din variante nu e corectă
3. e) – rata șomajului crește, dar nu cum spune a) – rata ocupării scade (nu crește) – b) fals – c) nu rezultă din date
4. e) – șomajul scade când crește cererea de muncă (a și b) – dar nu există variantă combinată – niciuna corectă
5.
Teorie – salariile sunt flexibile – rămâne doar șomaj voluntar
Realitate – rigidități și crize – apare și șomaj involuntar
Grupa 302
1.b) sa lucreze ore suplimentare. Atunci cand salariul creste, apar 2 efecte contrare (efectul de substitutie, efectul de venit)
2. e) niciuna dintre variantele de mai sus.
3.a) rata somajului in functie de populatia ocupata creste cu 25%
4. a) sporeste oferta de locuri de munca. Somajul scade atunci cand cererea de munca creste.
5. Pe o piață liberă, salariul este un preț flexibil. Dacă există prea mulți șomeri, salariul scade până când firmele decid că este profitabil să îi angajeze pe toți. La final, se ajunge la un salariu de echilibru unde Cererea = Oferta.
Teoria de mai sus nu ține cont de „rigiditățile” lumii moderne, care blochează scăderea salariilor Salariul minim impus de stat împiedică piața să scadă sub un anumit prag, lăsându-i pe cei mai puțin calificați pe dinafară.
308 B
1. a-sa lucreze ore suplimentare.
Dacă salariul crește, iar efectul de substituție este dominant, individul va considera că timpul liber devine mai costisitor în termeni de venit pierdut, ceea ce îl determină să renunțe la o parte din timpul liber în favoarea muncii. Prin urmare, acesta va decide să lucreze mai multe ore, inclusiv ore suplimentare.
2.e- niciuna dintre variante
În situația în care rata actuală a șomajului este mai mare decât rata șomajului natural, economia funcționează sub nivelul său potențial, ceea ce înseamnă că există resurse neutilizate și nu presiuni inflaționiste. Astfel, niciuna dintre variantele oferite nu descrie corect această situație.
3.e-niciuna dintre cele de mai sus
Pe baza datelor, rata șomajului crește de la aproximativ 16,67% la 20%, însă nu cu 25%, iar rata ocupării scade de la circa 47,62% la 40%, ceea ce contrazice afirmația că ar crește. De asemenea, rata șomajului și rata ocupării nu evoluează în același sens, ci în sensuri opuse. Prin urmare, niciuna dintre afirmațiile prezentate nu este corectă.
4.b-creste cererea de locuri de munca
Șomajul scade atunci când crește cererea de muncă, adică atunci când firmele oferă mai multe locuri de muncă și angajează mai mulți lucrători. În schimb, o creștere a ofertei de muncă sau o scădere a cererii de muncă ar conduce la creșterea șomajului, nu la reducerea acestuia.
5.Pe o piață a muncii liberă, salariile sunt flexibile și se ajustează în funcție de cererea și oferta de muncă, astfel încât dezechilibrele tind să dispară. În aceste condiții, șomajul poate fi doar voluntar, deoarece persoanele aleg să nu lucreze la salariul existent. Apariția șomajului involuntar este explicată prin intervenții externe asupra pieței muncii, precum salariul minim, reglementările sau rigiditățile instituționale, care împiedică ajustarea liberă a salariilor și reduc cererea de muncă.
grupa 301, seria A
1.b) să lucreze ore suplimentare.
Atunci când salariul crește, iar efectul de substituție este mai puternic decât cel de venit, lucrătorul decide să lucreze ore suplimentare. Astfel, timpul liber devine mai „scump” din perspectiva costului de oportunitate, iar individul alege să renunțe la orele de repaus pentru a obține un câștig monetar mai mare, conform mecanismului de optimizare a timpului prezentat în curs.
2.e) niciuna dintre variantele de mai sus.
Dacă rata actuală a șomajului depășește nivelul ratei naturale, înseamnă că economia se află într-o perioadă de recesiune, iar resursele sunt utilizate sub capacitatea lor maximă. Prin urmare, varianta e este răspunsul corect, deoarece în această situație nu putem vorbi despre o suprautilizare a resurselor sau despre presiuni inflaționiste, ci dimpotrivă, despre o insuficiență a cererii de muncă în raport cu oferta existentă.
3.d) toate cele de mai sus.
Prin calcul, observăm că rata șomajului raportată la populația ocupată a crescut relativ cu 25%, în timp ce rata ocupării a urcat de la 62,5% la 66,6%. Acest paradox, în care ambii indicatori cresc în același timp, este explicat academic prin scăderea mai accentuată a populației active disponibile față de variația celorlalte categorii, demonstrând astfel că indicatorii pieței muncii pot evolua în același sens.
4.a) sporește oferta de locuri de muncă.
Șomajul se va diminua în momentul în care crește oferta de locuri de muncă. Din punct de vedere economic, oferta de locuri de muncă reprezintă cererea de muncă a firmelor, iar extinderea acesteia permite absorbția persoanelor aflate în căutarea unui angajament, echilibrând astfel piața și reducând numărul de persoane neocupate.
5.Teoria economică susține că pe o piață a muncii perfect liberă, unde salariile se ajustează fără bariere, șomajul nu poate fi decât voluntar. Acest lucru se întâmplă deoarece salariul tinde spre un punct de echilibru unde cererea egalează oferta, iar cei care rămân neangajați sunt doar persoanele care refuză să lucreze pentru prețul stabilit de piață.
În realitatea contemporană, acest mecanism este blocat de rigidități instituționale precum salariul minim legal sau puterea negocierii sindicale. Atunci când statul impune un salariu minim mai mare decât nivelul de echilibru, firmele nu mai pot angaja persoanele a căror productivitate este sub acest prag legal, transformând astfel ceea ce ar fi fost o piață funcțională într-o sursă de șomaj involuntar, în special pentru lucrătorii slab calificați.
Student: Martinez-Ciopec Arian
Grupa:308 B
1. Dacă salariul crește, iar efectul de substituție este dominant, individul va decide: a) să lucreze mai puține ore; b) să lucreze ore suplimentare; c) să beneficieze de mai mult timp liber; d) să nu modifice dimensiunea timpului liber; e) să renunțe la locul de muncă pentru a deveni șomer.
c) să beneficieze de mai mult timp liber.
Argument:
Efectul de substituție ne demonstrează că atunci când o persoană depășește un prag al nivelului salarial, efectul de substituție se va produce invers, iar individul va favoriza timpul liber peste timpul la muncă.
2. Dacă rata actuală a șomajului este mai mare decât rata șomajului natural, atunci: a) resursele economiei sunt suprautilizate; b) rata șomajului natural este prea mică; c) în economie există presiuni inflaționiste puternice; d) toate variantele de mai sus; e) nici una dintre variantele de mai sus.
e)nici una dintre variantele de mai sus
Argument:
Atunci când rata șomajului este mai mare decât rata șomajului natural ne arată că există o problemă în economie care declanșează lipsa locurilor de muncă sau concedieri în masă. Într-o economie mereu va exista un nivel de șomaj natural, dar când acesta este depășit cu mult de șomaj înseamnă că economia trece printr-o perioadă dificilă sau de criză. Astfel, toate variantele sunt greșite, deoarece nu se corelează cu adevărata problemă
3. Se cunosc următoarele date: T0 T1
Populația totală (milioane) 21 20
Populația activă disponibilă 16 12
Populația ocupată 10 8
Șomeri 2 2
Care dintre următoarele concluzii sunt corecte:
a) rata șomajului în funcție de populația ocupată crește cu 25%;
b) rata ocupării crește cu 6,66%;
c) rata șomajului și rata ocupării pot evolua în același sens;
d) toate cele de mai sus;
e) nici una din cele de mai sus.
d) toate cele de mai sus
Argument:
a) Rata șomajului în funcție de populația ocupată crește de la 20% în T0 la 25% în T1. RșT0= 2/10*100= 20% și RșT1= 2/12*100=25%.
b) Rata ocupării a crescut cu 6.66%, deoarece RoT0=10/16*100= 62.5% și RoT1=8/12*100=66.66%, astfel modificarea este de la 62.5% la 66.66%
c) Ambele au crescut în același sens, pentru că prin formula standard a ratei șomajului obținem RșT0= 2/16*100= 12.5 și RșT1= 2/12*100= 16.66%. Astfel ambele cresc în aceeași direcție cu 6.66 puncte procentuale.
4. Șomajul va scădea dacă: a) sporește oferta de locuri de muncă; b) crește cererea de locuri de muncă; c) scade cererea de muncă; d) crește oferta de muncă; e) nici o variantă.
a) sporește oferta de locuri de muncă
Argument:
Pentru că a crescut oferta de locuri de muncă, adică firmele caută muncitori, atunci va scădea șomajul.
5. Manualele de economie arată că pe o piață a muncii liberă nu poate exista decât șomajul voluntar. Cum poate fi explicat acest raționament? Argumentează și exemplifică ținând cont de realitățile pieței muncii contemporane.
Răspuns:
Într-o piața liberă salariile se stabilizează singure, deoarece scade și crește cererea de muncă. Astfel, unii șomeri vor alege în mod voluntar să rămână în situația lor, deoarece vor aștepta pentru locuri de muncă mai bine plătite sau locuri care sunt mai atractive lor. De exemplu, Ștefan este un absolvent de la facultatea de Cibernetică și consideră că ofertele de locuri de muncă sunt neatrăgătoare pentru el, ca urmare el va aștepta în continuare și va căuta alte job-uri. El în această perioadă este șomer voluntar, deoarece acesta deși este calificat și are locuri de muncă disponibile a decis că există alte opțiuni mai bune pe care le va căuta.
Grupa 302A
Borș Mihail
1) b) să lucreze ore suplimentare. Deoarece motivația individului de a înlocui timpul liber cu ore suplimentare de muncă este dată de câștigul suplimentar pe care îl poate obține cedând timpul liber în schimbul la orele suplimentare de lucru.
2) e) nici una din variantele de mai sus. Deoarece rata naturală a șomajului reprezintă acel nivel al șomajului la care economia funcționează la capacitate maximă, adică forța de muncă este deplin ocupată, existând doar șomaj voluntar și fricțional. Dacă rata actuală a șomajului este mai mare decât rata naturală, înseamnă că există șomaj ciclic (economia produce sub potențialul său, cum se întâmplă în recesiuni).
3) d) toate cele de mai sus.
Deoarece rata șomajului în funcție de populația ocupată crește cu 25%:
La momentul T0: 2/10* 100 = 20%
La momentul T1: 2/8* 100 = 25%
Creșterea = (25-20)/20 * 100= 25%. Deci, rata a crescut cu 25%.
Rata ocupării crește cu 6,66%:
La momentul T0: 10/16 * 100 = 62.5%
La momentul T1: 8/12 * 100 = 66.66%
Creșterea = (66.66 – 62.5)/62.5 *100 = 6.66%
Rata șomajului și rata ocupării pot evolua în același sens:
Rata șomajului a crescut (de la 12.5% la 16.66%), dar și rata ocupării a crescut (de la 62.5% la 66.66%). Acest paradox aparent este posibil deoarece baza de raportare, chiar dacă populația totală și populația ocupată a scăzut.
4) b) crește cererea de locuri de muncă. Deoarece cererea de locuri de muncă este generată de angajatori (firme). Atunci când aceasta sporește, înseamnă că firmele creează noi posturi și caută să angajeze personal. Acest proces absoarbe persoanele aflate în căutarea unui job, ducând la scăderea șomajului.
5) Logica clasică a manualelor de economie se bazează pe flexibilitatea perfectă a prețurilor. Într-un grafic al cererii și ofertei, punctul de intersecție determină salariul de echilibru. La acest nivel, toți cei care doresc să muncească pentru suma respectivă sunt angajați. Dacă o persoană rămâne în afara pieței muncii la acest nivel de salarizare, economistul va argumenta că alegerea este voluntară. Persoana respectivă evaluează „utilitatea” timpului liber sau a altor activități non-salariale ca fiind mai mare decât venitul pe care l-ar obține muncind. În acest context, șomajul este pur și simplu o decizie de a nu accepta prețul pieței. Dacă cineva ar dori cu adevărat să lucreze, ar putea teoretic să ofere servicii la un salariu marginal mai mic până când o firmă ar considera profitabilă angajarea sa.
În economia modernă, barierele de intrare sunt minime, iar tarifele fluctuează în timp real. Un curier care alege să nu livreze într-o zi cu tarife scăzute este, în sens economic strict, un șomer voluntar: munca există, dar prețul oferit nu îi satisface așteptările. De asemenea, șomajul de căutare (fricțional) este considerat voluntar. În societățile dezvoltate, mulți tineri specialiști preferă să refuze primele oferte de muncă pentru a căuta un job care să corespundă exact aspirațiilor lor. Această perioadă de „șomaj” este o investiție deliberată în carieră. Deși raționamentul este corect din punct de vedere matematic, el ignoră „rigiditățile” pieței contemporane care transformă șomajul într-o problemă involuntară și structurală.